Premierul Ilie Bolojan a readus în discuție ideea unei reorganizări administrativ-teritoriale, invocând dificultățile financiare ale multor unități administrativ-teritoriale. Tema nu este nouă: în 2013 exista deja un proiect care propunea înlocuirea celor 41 de județe cu 8 regiuni administrative, însă inițiativa a fost abandonată după opoziția autorităților locale (Mediafax).

CITEȘTE ȘI: Revolta de la Miercurea-Ciuc și prăbușirea mitului UDMR

De ce revine în discuție reforma

Potrivit declarațiilor recente ale ministrului Dezvoltării, Cseke Attila, doar aproximativ un sfert dintre cele peste 3.200 de primării din România nu își pot acoperi salariile exclusiv din venituri proprii, ceea ce readuce în atenție problema sustenabilității financiare a administrației locale (Ministerul Dezvoltării).

Reducerea numărului de județe și reorganizarea administrativă ar avea ca obiectiv diminuarea aparatului birocratic și a cheltuielilor publice. În trecut, inclusiv organizații patronale au susținut ideea reducerii numărului de județe la 15 și redefinirea criteriilor pentru comune și orașe în funcție de populație.

Cum ar fi arătat harta României

Proiectul din 2013 împărțea România în 8 regiuni administrative, fiecare formată din mai multe județe și având o reședință stabilită. Structura propusă era următoarea:

Regiunea Centru – Alba, Brașov, Covasna, Harghita, Mureș, Sibiu (reședință: Alba Iulia)

Regiunea Nord-Est – Bacău, Botoșani, Iași, Neamț, Suceava, Vaslui (reședință: Piatra Neamț)

Regiunea Nord-Vest – Bihor, Bistrița-Năsăud, Cluj, Maramureș, Satu Mare, Sălaj (reședință: Cluj-Napoca)

Regiunea Vest – Arad, Caraș-Severin, Hunedoara, Timiș (reședință: Timișoara)

Regiunea Sud-Vest – Dolj, Gorj, Mehedinți, Olt, Vâlcea (reședință: Craiova)

Regiunea Sud – Argeș, Călărași, Dâmbovița, Giurgiu, Ialomița, Prahova, Teleorman (reședință: Călărași)

Regiunea Sud-Est – Brăila, Buzău, Constanța, Galați, Tulcea, Vrancea (reședință: Brăila)

Regiunea București-Ilfov – București și Ilfov (reședință: București)

Fiecare regiune urma să fie o unitate administrativ-teritorială în care se exercita autonomia regională, cu autorități proprii și competențe clar delimitate.

Ce prevedea proiectul de lege

Proiectul stabilea existența unor competențe exclusive ale statului, competențe partajate între stat și regiuni și competențe exclusive regionale. De asemenea, fiecare regiune ar fi avut un Consiliu Regional ales pentru un mandat de patru ani, precum și un președinte cu atribuții executive și bugetare.

Regiunile ar fi avut bugete multianuale, aprobate anual, și ar fi beneficiat de agenții de dezvoltare regională cu personalitate juridică, menite să gestioneze proiectele de dezvoltare și fondurile europene. Totodată, pe lângă fiecare consiliu regional ar fi funcționat un Consiliu Consultativ Economic și Social, cu rol consultativ.

CITEȘTE ȘI: PNL – anatomia unei prăbușiri, rolul lui Băsescu în instaurarea vidului ideologic și a banilor care cumpără conștiințe

De ce a fost abandonată reforma

Deși proiectul a fost discutat la nivel politic, implementarea a fost amânată în urma presiunilor venite din partea primarilor și prefecților, care se temeau de pierderea funcțiilor și a influenței administrative.

Astăzi, pe fondul presiunilor bugetare și al discuțiilor privind eficientizarea aparatului de stat, ideea reorganizării teritoriale revine în prim-plan, însă o astfel de reformă ar presupune modificări constituționale și un consens politic dificil de obținut.