Alireza Arafi se află în prim-planul conducerii interimare a Iranului, alături de președintele Masoud Pezeshkian și de șeful sistemului judiciar, Gholamhossein Ejei. Considerat cel mai înalt în rang dintre cei trei, Arafi este perceput drept figura dominantă în actuala arhitectură de putere de la Teheran.

Legături constante cu Vaticanul

Arafi este cunoscut pentru deschiderea sa către dialog interreligios. Potrivit publicației italiene Il Messaggero, ayatollahul a menținut contacte constante cu Vaticanul.

CITEȘTE ȘI: Singur printre eternități: Marin Sorescu, geniul care a zâmbit în fața absurdului

În iunie 2022, a avut o întrevedere extinsă cu Papa Francisc, căruia i-a transmis un mesaj din partea liderului suprem iranian. Discuțiile au inclus teme sensibile precum situația palestinienilor și a populației din Yemen. După recentul conclav, Arafi l-a felicitat și pe Papa Leon XIV, exprimând speranța că noul pontif va susține promovarea valorilor religioase în consolidarea păcii și justiției.

Rol controversat în politica internă

Imaginea sa externă contrastează cu pozițiile ferme adoptate în plan intern. În timpul protestelor izbucnite după moartea lui Mahsa Amini, Arafi a avut declarații dure la adresa contestatarilor clerului. Ulterior, Canada l-a inclus pe lista persoanelor sancționate pentru presupusul rol în reprimarea mișcărilor de protest.

Influență majoră în centrul religios de la Qom

Născut în 1959, în provincia Yazd, Arafi a plecat la doar 11 ani la Qom pentru studii teologice. Ascensiunea sa a fost rapidă după consolidarea puterii liderului suprem din 1989. La 33 de ani devenise deja lider al rugăciunii de vineri, un semn al influenței crescânde în ierarhia religioasă.

El a condus Universitatea Internațională Al-Mustafa, o instituție religioasă majoră care pregătește zeci de mii de studenți din Iran și din diaspora șiită. Arafi susține modernizarea metodelor de propagare a doctrinei, inclusiv utilizarea inteligenței artificiale pentru promovarea ideologiei islamice.

Vorbește fluent limba engleză, a publicat aproximativ 20 de volume și este considerat unul dintre cei mai influenți clerici șiiți contemporani.

Profilul său îmbină diplomația religioasă externă cu o poziționare fermă pe plan intern, conturând imaginea unui lider religios cu impact major asupra direcției actuale a Iranului.