Coaliția de guvernare discută în aceste zile bugetul de stat al anului 2026. Presa a publicat un draft, lăsat probabil să scape intenționat spre public pentru a da apă la moară comentatorilor și a satisface nevoia de dezbatere civică. Totuși, reacțiile nu au fost prea încinse, dovadă că interesul pentru asemenea chestiuni macroeconomice este mult mai mic decât acela manifestat intens pentru prețul de la raft sau de la pompă. Desigur, vor mai urma negocieri între partide, poate chiar și fluturarea fantoșei „blocajului politic”, dar, în linii mari, cred că nu vor mai fi modifică consistente față de schița actuală.

Fără a intra în detalii, știm că ministerele care au nevoie de cei mai mulți bani de la bugetul de stat sunt,  în ordine, Munca, Educația, Apărarea, Transporturile, Internele, Sănătatea și Dezvoltarea. Cele mai multe dintre ministere vor primi mai puțini bani comparativ cu anul trecut, în primul rând ministerele cu cel mai mare impact social, Ministerul Muncii va primi 57, 7 miliarde de lei față de 60,6 miliarde de lei în 2025,  Ministerul Educației va primi 57, 3 miliarde de lei față de 60,2 miliarde de lei în 2025, iar Ministerului Sănătății îi vor fi alocați 22 miliarde de lei față de 23, 6 miliarde de lei în 2025. Banii pentru pensii vor merge la Casa Națională de Pensii Publice, circa 158 miliarde de lei, iar cei pentru sănătate la Casa Națională de Asigurări de Sănătate, estimarea este de 82,6 miliarde de lei. Este un buget realist pentru situația actuală a țării,

CITEȘTE ȘI:  Hai să reformăm măcar tăierile!

Se confirmă că rămânem la un buget de austeritate, scopul principal fiind reducerea deficitului la 6,2 la sută din PIB, ceea ce ar fi o performanță remarcabilă dacă ținem cont de deficitul de peste 9 la sută pe care l-am avut acum doi ani.  Faptul că cele mai bugetate activități cu impact social, educația și sănătatea, primesc mai puțin, presupune noi reduceri de cheltuieli. Același lucru vor trebui să îl facă însă toate ministerele și instituțiile bugetare, altfel nu vom reuși să ne încadrăm în ținta de deficit.

Marea problemă pe care o generează asemenea politici de ajustări bugetare este diferența de percepție dintre percepția externă, adică asupra situației macroeconomice, și percepția internă, adică ceea ce resimte cetățeanul sau orice agent economic. Este o mare provocare să reușești să ieși dintr-o criză prin măsuri chirurgicale și să menți  în același timp nivelul individual de satisfacție. Stabilizarea macroeconomică presupune un pachet de măsuri care erodează inițial bunăstarea personală. Exact acest lucru se întâmplă acum cu România, adică în timp ce parametrii macroeconomic se ameliorează și ca efect imediat ratingul internațional al țării nu mai coboară și se stabilizează cu tendință de îmbunătățire, cetățeanul resimte efectele negative și este din ce în ce mai nemulțumit, percepția sa asupra măsurilor de creștere a taxelor și de reducere a cheltuielilor fiind una negativă.

CITEȘTE ȘI: Acordul comercial Mercosur și jocurile României

Iar această negativitate este accentuată dramatic de rata inflației, România având în continuare cea mai mare inflație din Europa, rata anuală în ianuarie fiind de 9, 62 la sută. Senzația celui care face zilnic cumpărături este că în fiecare săptămână ai nevoie de din ce în ce mai mulți bani pentru același coș zilnic de produse, ceea ce marchează o deteriorare continuă a puterii salariale de cumpărare. Creșterile de taxe au intrat și ele în prețuri, astfel încât la produsele de bază am ajuns să avem prețuri comparabile cu acelea din cele mai dezvoltate state europene. Recent am fost pentru câteva zile într-un mare oraș din Germania, am făcut cumpărături la un supermarket și am constatat că am plătit pe mâncare mai puțin decât plătesc în România. Desigur, prețurile la servicii sunt în continuare mult mai mari acolo, adică te costă mai mult să mănânci la un restaurant în Germania, dar dacă te aprovizionezi de pe raftul supermrketului vei avea surpriza să plătești mai puțin pentru un coș de produse comparabile calitativ. Aș spune că inflația este marea problemă macroeconomică cu care ne vom confrunta în continuare, pentru că nu văd niciun fel de decizie economică îndreptată cu vigoare spre temperarea fenomenului.

CITEȘTE ȘI:  Davos, la „Muntele vrăjit”

Într-adevăr, adunăm mai mulți bani la buget prin creșteri de taxe, dar efectul,poate fi și unul pervers, în sensul că, de fapt, pe de o parte, consumul scade, și, pe de altă parte, agenții economic își restrâng volumul activității. Lucrurile sunt poate chiar mai grave în această privință decât în cazul inflației, fiind vorba despre o posibilă stagnare și un început de recesiune. Din punct de vedere tehnic în ultiimele două trimestre ne-am aflat la pragul intrării în recesiune și deocamdată nu este evidentă nicio înviorare. Asta pentru că ne-am bazat creșterea pe consum, iar acum, pentru că se reduce consumul, de unde să mai putem avem creștere?

Prinși între galopul inflației și frisoanele recesiunii, așteptăm un buget care să ne dea o speranță.

Warning: Attempt to read property "ID" on bool in /home/fluxinfo/monitorulzileimaramures.ro/wp-content/themes/jannah/framework/functions/post-actions.php on line 114