TITI SULTAN: Consiliul Suprem de Apărare a Țării – principalul instrument de decizie in politica de securitate a României

1. Conceptul de securitate națională

Acest concept este utilizat atât în instrumente hard law și soft law la nivel internațional, cât și în norme constituționale și infraconstitutionale la nivel național, dar și în diverse documente strategice și programatice de mare importanță pentru un stat sau pentru o organizație internațională. Din punct de vedere juridic, securitatea națională este unul dintre scopurile legitime care pot justifica o restrângere a exercițiului drepturilor și libertăților cetățenești recunoscute și garantate într-un stat democratic. Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale nu definește termenul de ,, securitate națională „, aceasta nu poate fi definit în mod exhaustiv, bucurându-se de un nivel de flexibilitate, care se reflectă în marja de apreciere a statului în această materie.

CITEȘTE ȘI: Atributii presedintelui Romaniei în raporturile cu justitia

În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a adus clarificări substanțiale, referindu-se în principal la protejarea statului și a democrației constituționale împotriva unor acțiuni precum spionajul, terorismul, separatismul și incitarea la încălcarea disciplinei militare. În plus, securitatea națională nu se limitează doar la investigarea infracțiunilor privind securitatea statului care au fost săvârșite în trecut, sunt în curs de desfășurare sau vor fi comise în viitor; securitatea națională poate viza, totodată, și bunăstarea economică a Țării, siguranța publică sau prevenirea dezordinii ori a criminalității. În jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene ( CJUE ), Curtea a interpretat noțiunea de ,, siguranță publică ” în sensul Directivei 3004/83/CE a Consiliului Uniunii Europene din 29 aprilie 2004 privind standardele minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecție internațională și referitoare la conținutul protecției acordate. În acest sens, CJUE a reținut că noțiunea de ,, siguranță publică ” în sensul art.28 alin.3 din Directiva 2004/38 acoperă atât securitatea Internă a unui stat membru, cât și securitatea sa externă și că, prin urmare, atingerea adusă funcționarii instituțiilor și a serviciilor publice esențiale, precum și supraviețuirea populației, ca și riscul unor perturbări grave a relațiilor externe sau a conviețuirii în pace a popoarelor ori atingerea adusă intereselor militare pot afecta siguranța publică. În plus, Curtea a statuat, de asemenea, în acest context că noțiunea ,, motive imperative de siguranță publică ” în sensul acestui articol- art.28 alin.3-, presupune nu numai existența unei atingeri aduse siguranței publice, ci și că o asemenea atingere să prezinte un nivel de gravitate deosebit de ridicat, exprimat prin utilizarea sintagmei ,, motive imperative „.

CITEȘTE ȘI: Angajarea răspunderii Guvernului

Jurisprudența Curții Constituționale a României a dezvoltat și clarificat sintagma de securitate națională, în special prin raportare la art.53 din Constituția României, deci din perspectiva restrângerii unor drepturi sau libertăți. În opinia mea, conceptul constituțional de securitate națională enunțat la art.119 din legea fundamentală ( înțeles ca un element esențial al rolului pe care îl are de îndeplinit CSAT ) ar trebui să fie integrat în conceptul de securitate națională enunțat la art.53 ( înțeles ca unul dintre motivele legitime care pot determina o restrângere a exercițiului unor drepturi sau libertăți ). În ultimă instanță, această opinie este justificată prin faptul că există o singură lege cu privire la securitatea națională, cu o singură definiție a securității naționale. În Decizia Curții Constituționale nr.1414/2009, instanța de contencios constituțional a considerat că o situație de criză financiară mondială ar putea afecta, în lipsa unor măsuri adecvate, stabilitatea economică a Țării, și implicit, securitatea națională. Astfel, este posibilă o restrângere a dreptului la muncă în temeiul art. 53 din Constituție, cât timp afectează doar exercițiul și nu substanța dreptului, dacă măsura este prevăzută de lege, se aplică nediscriminatoriu destinatarilor săi ( în speță, angajați ai autorităților și instituțiilor publice ), este temporară, rezonabilă și proporțională cu situația care a determinat-o, alăturându-se altor măsuri legislative menite să consolideze stabilitatea economică a Țării. În Decizia Curții Constituționale nr.872/2010, Curtea precizează: ( i ) securitatea națională nu implică numai securitatea militară, deci domeniul militar, ci are și o componentă socială și economică, astfel, nu numai existența unei situații manu militari atrage aplicabilitatea noțiunii de ,, securitate națională ” din textul art.53 din legea fundamentală, ci și alte aspecte din viața statului- precum cele economice, financiare, sociale- care ar putea afecta însăși ființă statului prin amploarea și gravitatea fenomenului; ( ii ) posibilitatea restrângerii exercițiului unor drepturi sau libertăți prevăzută de art.53 din Constituție este o prerogativă constituțională distinctă de instituirea unor măsuri excepționale ( starea de urgență sau de asediu ) reglementate de dispozițiile art.93 din Constituție ( astfel, restrângerea exercițiului unor drepturi se poate dispune și în afara situațiilor reglementate la art.93 din Constituție). In acest sens, trebuie arătat faptul că, deși situațiile avute în vedere de art.53 din Constituție nu se confundă cu situațiile excepționale avute în vedere de art.93 din Constituție, restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți în toate aceste situații nu se poate dispune fără îndeplinirea condițiilor enunțate la art.53 din Constituție. Din noțiuni de logică juridică nu putem face confuzie între situații și ipoteze diferite în care restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale este permisă și condițiile minime de rang constituțional care trebuie îndeplinite ( în toate situațiile și ipotezele ) pentru a restrângere exercițiul unor drepturi și libertăți fundamentale. În jurisprudența sa recentă, Curtea a precizat mai multe aspecte, fie cu privire la relația dintre Legea nr.51/1991 și Codul de Procedură penală ( Decizia Curții Constituționale nr.51/2016, sau Codul Penal, fie cu privire la precizia, claritatea și previzibilitatea unor sintagme din Legea nr. 51/1991, fie cu privire la raportul dintre siguranța națională și securitatea națională. În Decizia Curții Constituționale nr.91/2018, Curtea a considerat că ,,scopul în care sunt utilizate activitățile întreprinse în domeniul securității naționale este diferit de cel al activității procesual penale. Primele se axează pe cunoașterea, prevenirea și înlăturarea amenințărilor interne sau externe în scopul realizării securității naționale, iar celelalte au ca scop tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârșit infracțiuni „. În opinia Curții ,, nu pot fi considerate infracțiuni contra securității naționale doar pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni contra securității naționale, prevăzute de Titlul X din Codul Penal „. Instanța de contencios constituțional a mai indicat și faptul că ,,legiuitorul trebuie să realizeze o distincție între faptele care aduc atingere gravă drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor și care pot fi calificate drept chestiuni ce țin de dreptul penal, cu consecința incidenței mijloacelor de drept penal sau procesual penal, pe de o parte, și acele fapte care sunt îndreptate împotriva drepturilor și libertăților unei colectivități/comunități ( de rasă, origine etnică, religie etc ), care, prin numărul de indivizi care îi aparțin, determină amploarea faptelor îndreptate împotriva acesteia, putând reprezenta o amenințare la adresa securității naționale, pe de altă parte ” ( Decizia Curții Constituționale nr.91/2018.

CITEȘTE ȘI: Angajarea răspunderii Guvernului – partea a II-a

De asemenea, în Decizia Curții Constituționale nr.451/2018, Curtea Constituțională a precizat și faptul că ,, săvârșirea unor infracțiuni determinate, precum cele de corupție sau cele contra patrimoniului, nu va putea fi calificată drept o amenințare la adresa securității naționale, chiar dacă faptele aduc atingere gravă anumitor drepturi și libertăți fundamentale, fiind în interesul general sancționarea acestor fapte, acestea nu au amploarea necesară calificării lor ca amenințări la adresa securității naționale. Pe de altă parte, săvârșirea de fapte îndreptate împotriva unui grup, spre exemplu, săvârșirea infracțiunilor de genocid sau infracțiunilor contra umanității, se pot constitui în amenințări la adresa securității naționale „. Curtea a reținut că termenul ,, securitate națională ” este unul plurivalent; din perspectiva dispozițiilor art.53 alin.1 din Constituție se poate vorbi de securitate militară, economică, financiară, informatică, socială a Țării. În opinia Curții ,, Oricare dintre aceste tipuri de securitate poate fi ținta unei amenințări interne sau externe, motiv pentru care legiuitorul ar putea recurge la restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți Constituționale „. S-a mai precizat că termenul de ,, siguranță națională ” vizează protecția statului, mai ales în ceea ce privește integritatea teritorială și independența națională și că siguranța sau securitatea socială vizează protecția societății ( Decizia Curții Constituționale nr.455/2018).

CITEȘTE ȘI: Angajarea răspunderii Guvernului – partea a III-a

Nu în ultimul rând, în Decizia Curții Constituționale nr.455/2018 s-a constatat că securitatea rețelelor și sistemelor informatice este o chestiune care ține de securitatea națională: ,, relațiile sociale referitoare la securitatea rețelelor și sistemelor informatice vizează un interes general a cărui amploare impune calificarea acestui domeniu ca fiind în strânsă interdependentă cu securitatea națională. Legea privind asigurarea unui nivel comun ridicat de securitate a rețelelor și sistemelor informatice reglementează cu privire la servicii publice esențiale ( energie, alimentare cu apă, sănătate și transporturi ) care prin natura lor pot afecta securitatea națională „.

Warning: Attempt to read property "ID" on bool in /home/fluxinfo/monitorulzileimaramures.ro/wp-content/themes/jannah/framework/functions/post-actions.php on line 114