Ciprian Demeter:Trădarea politicului și iluzia guvernului apolitic, mormântul democrației reprezentative

În filosofia politică, puterea nu este un bun de consum; este un mandat sacru, o prelungire a voinței populare transformată în acțiune statală. Când cel mai mare partid politic al țării, PSD, alege să-și decapiteze propriul guvern pentru a face loc unei „fantome” tehnocrate, asistăm la mai mult decât o criză guvernamentală, suntem martorii unei sinucideri a identității.

Astăzi, binomul format din Claudiu Manda și Sorin Grindeanu pare să fi preluat cârma unui vas imens, dar fără busolă. Manda, omul din umbră, strategul care confundă manevrele de culise cu viziunea de stat, împreună cu Grindeanu, personajul care poartă deja în spate stigmatul unui guvern eșuat, duc partidul direct în gard. Întrebarea care ar trebui să bântuie orice simpatizant onest este: cum poate un partid cu vocație de guvernare să accepte umilința de a fi condus de „specialiști” fără vot, după ce tocmai a demonstrat că nu se poate înțelege cu sine însuși? Această fugă de responsabilitate este marca unei lașități politice care va costa generații.

CITEȘTE ȘI: Cum a ucis „era Băsescu” viitorul României: cine mai salvează România de salvatorii ei?

Conceptul de „guvern tehnocrat” sau „apolitic” este, în realitate, o contradicție de termeni. Într-o democrație, orice decizie care afectează viața cetățeanului este o decizie politică. Să pretinzi că aduci „experți” pentru a salva țara înseamnă să recunoști că propriul tău partid, cu sutele sale de mii de membri, este un deșert intelectual.

Pentru PSD, acceptarea unui astfel de guvern după ce ai dărâmat un executiv politic din interior este proba supremă de incoerență, un gest care jignește alegătorul care a pus ștampila pe un program, nu pe un anonimat. Manda și Grindeanu par să creadă că pot păcăli istoria ascunzându-se în spatele unor paravane tehnocrate, dar realitatea este crudă: un guvern votat prin absurd de o struțo-cămilă formată din PSD, USR și minorități nu va fi un executiv, ci un câmp de mine. O astfel de construcție este moartă înainte de a se fi născut, fiindcă îi lipsește singurul element care dă viață unui guvern: coeziunea valorică.

Istoria politică a României contemporane este cimitirul guvernelor de laborator. Ne amintim de Guvernul Ungureanu (MRU), o construcție de cristal care s-a spart la prima adiere a realității parlamentare. Ne amintim, mai ales, de însuși Sorin Grindeanu, care a fost victima propriei sale formațiuni, într-un spectacol grotesc de autodistrugere.

Cum poate același Grindeanu să gireze astăzi o nouă aventură în necunoscut? Filosoful George Santayana spunea că „cei care nu-și amintesc trecutul sunt condamnați să-l repete”. PSD pare să fi intrat într-o stare de amnezie colectivă indusă de actuala conducere. Să crezi că un guvern „apolitic” va rezista mai mult decât experimentele eșuate din trecut este o naivitate care sfidează logica. Un guvern care depinde de voturile USR-ului (inamicul ideologic declarat) este un guvern care va sta permanent cu valiza la ușă, gata să fie evacuat la prima negociere eșuată între Manda și restul liderilor de grup.

CITEȘTE ȘI: Secunda impulsului și veșnicia prudenței. Lecția de la Galați și labirintul diplomației răbdătoare

Dincolo de jocurile de putere, există o dimensiune filosofică a acestei crize: degradarea ideii de Stat. Un stat condus de un guvern care nu reprezintă o opțiune politică clară este un stat în derivă. PSD, sub influența lui Manda și Grindeanu, pare să fi abandonat rolul de „partid al stabilității” pentru a deveni un „partid al supraviețuirii individuale”.

Se creează o distanță imensă între baza partidului și liderii care negociază în birouri capitonate cedarea puterii. Emoțional, pesedistul de rând se simte orfan, văzând cum liderii săi preferă confortul unei opoziții mascate sau al unui guvern „de sacrificiu” în locul bătăliei de idei. Această mediocritate strategică este cea care duce România în gard, nu doar partidul. Când deciziile nu mai sunt luate pentru binele comun, fiind orientate spre neutralizarea taberelor interne, politica devine o formă de vandalism instituțional.

România nu are nevoie de salvatori de carton și nici de guverne „apolitice” care să mimeze competența în timp ce liderii partidelor trag sforile din umbră. Miza este însăși democrația. Dacă PSD, cel mai mare partid al țării, nu mai are curajul să guverneze în nume propriu și cu oameni proprii, atunci își neagă dreptul la existență. Manda și Grindeanu pot crede că această manevră le va asigura liniștea pe termen scurt, dar în gardul în care vor izbi partidul vor lăsa urme de neșters. Un guvern Frankenstein, născut din frica de alegeri și din lăcomia de influență, va cădea mai zgomotos decât oricare altul, lăsând țara într-un vid de putere periculos. Este timpul ca politica să revină la matca sa: responsabilitate, identitate și curaj. Fără acestea, rămânem doar cu spectacolul trist al unor lideri care se joacă de-a statul, în timp ce națiunea privește neputincioasă la propria-i prăbușire.

Mihai Eminescu, în paginile ziarului Timpul, avertiza asupra pericolului „oamenilor de paie” și al lipsei de caracter la vârful puterii. Privind astăzi spre PSD și spre liderii care îl duc „în gard”, versurile și vorbele sale par mai actuale ca niciodată. Eminescu definea neajunsul nostru istoric prin lipsa de profunzime a clasei politice: „Greșelile în politică sunt crime; căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovați, se oprește dezvoltarea unei țări întregi și se întunecă viitorul generațiilor ce vin.”

CITEȘTE ȘI:  5 Iunie – Ziua Învățătorului: între idealul lui Gheorghe Lazăr și abandonul de astăzi

Dacă Manda și Grindeanu ar fi citit cu inima aceste rânduri, ar fi înțeles că a te juca de-a guvernele „apolitice” și a tranzacționa votul popular în spatele ușilor închise nu este strategie, ci o crimă împotriva stabilității naționale.

Să sperăm că, înainte ca acest naufragiu să fie total, se vor găsi în acest neam și în acest partid oameni care să înțeleagă că o țară nu se guvernează cu umbre, ci cu adevăr și onoare, pentru că, așa cum spunea poetul nostru național, „adevărul este stăpânul nostru, nu noi stăpânii adevărului”. PSD-ul de astăzi pare să fi uitat că, în gardul în care se izbește, nu intră doar o mașinărie electorală, ci însăși speranța unei națiuni care s-a săturat de experimente pe viu.

Warning: Attempt to read property "ID" on bool in /home/fluxinfo/monitorulzileimaramures.ro/wp-content/themes/jannah/framework/functions/post-actions.php on line 114