Ionel Crăciun: Ziua Justiției – între idealul dreptății și realitatea unui sistem aflat în impas

În fiecare an, pe 3 iulie, România marchează Ziua Justiției – un prilej de recunoaștere a rolului esențial pe care îl au judecătorii, procurorii, avocații, grefierii și toți profesioniștii care susțin funcționarea statului de drept. Este, însă, și un moment potrivit pentru o reflecție sinceră asupra stării sistemului judiciar, într-o perioadă în care încrederea publicului pare să se erodeze mai repede decât reușesc reformele să o reconstruiască.

Justiția nu înseamnă doar instanțe, coduri și proceduri. Ea înseamnă, înainte de toate, încrederea cetățeanului că legea este aceeași pentru toți, că drepturile îi sunt protejate și că hotărârile sunt pronunțate într-un termen rezonabil, cu imparțialitate și profesionalism. Or, tocmai această încredere este astăzi pusă la încercare.

Dosarele care durează ani întregi, uneori până la prescriere, continuă să alimenteze sentimentul că timpul poate deveni un aliat al celor care au resurse și influență. Lipsa de personal, volumul uriaș de muncă al magistraților și deficitul de grefieri transformă multe instanțe într-un mecanism care funcționează la limita rezistenței. În aceste condiții, eficiența nu mai depinde doar de competența profesională, ci și de capacitatea sistemului de a rezista unei presiuni constante.

La acestea se adaugă instabilitatea legislativă. Modificările repetate ale legilor, uneori fără o fundamentare suficientă și fără o perioadă adecvată de adaptare, generează practici neunitare și sporesc incertitudinea juridică. Cetățeanul ajunge să constate că aceeași situație poate primi soluții diferite, în funcție de instanță sau de interpretarea normelor.

Nici relația dintre justiție și spațiul public nu traversează cea mai bună perioadă. Atacurile politice la adresa magistraților, presiunile mediatice și polarizarea excesivă afectează percepția asupra independenței sistemului. O justiție credibilă trebuie să fie nu doar independentă, ci și percepută ca atare. Orice suspiciune privind influențele externe slăbește autoritatea hotărârilor judecătorești și, implicit, încrederea în instituțiile statului.

În același timp, sistemul judiciar are propria responsabilitate în consolidarea acestei încrederi. Comunicarea cu publicul rămâne adesea insuficientă, iar limbajul juridic excesiv de tehnic creează o distanță între instanțe și cetățeni. Într-o societate în care dezinformarea circulă cu rapiditate, tăcerea instituțională nu mai este o soluție.

Nu trebuie ignorată nici provocarea reprezentată de digitalizare. Deși s-au făcut pași importanți în ultimii ani, multe instanțe funcționează încă pe baza unor proceduri birocratice, consumatoare de timp și resurse. Modernizarea tehnologică nu este un moft, ci o condiție pentru o justiție mai rapidă, mai transparentă și mai accesibilă.

Toate aceste dificultăți nu anulează profesionalismul majorității covârșitoare a magistraților și a personalului auxiliar, care își desfășoară activitatea cu responsabilitate, în condiții adesea dificile. Tocmai de aceea, critica sistemului nu trebuie confundată cu discreditarea oamenilor care îl servesc. Problemele sunt, în mare parte, structurale și reclamă soluții asumate, coerente și pe termen lung.

Ziua Justiției nu ar trebui să fie doar o celebrare festivă, ci și un exercițiu de sinceritate instituțională. O justiție puternică nu se construiește prin declarații, ci prin investiții în resursa umană, stabilitate legislativă, transparență și respectarea independenței actului de justiție.

Într-o democrație autentică, justiția este ultima redută a cetățeanului în fața abuzului. Când această redută se fisurează, întreaga construcție a statului de drept devine vulnerabilă. De aceea, cea mai bună modalitate de a sărbători Ziua Justiției este să transformăm această zi într-un angajament real pentru reformă, eficiență și recâștigarea încrederii publice. Pentru că fără o justiție credibilă, nici dreptatea, nici democrația nu pot funcționa pe deplin.