Prof. Constantin Stoenescu: Birocrația digitală
Cred că o discuție imparțială despre fenomenul birocrației poate începe prin a lua în considerare caracterul ei dual, adică faptul că, în același timp, dar privită din perspective diferite, birocrația este deopotrivă necesară și rea, un „rău necesar”, cum s-ar spune. Birocrația este necesară pentru a organiza structural și ierarhic o instituție, inclusiv societatea, pe baza unor reguli și legi și a instituirii unei ordini bazată pe o ierarhie care produce și o categorie socială de funcționari ai statului. Birocrația uniformizează, asigură convergența socială și cere conformitatea cetățenilor. În acest sens, în zona aceestui balans social, birocrația garantează și constrânge în mod simultan, iar diverse conjuncturi politice o pot transforma într-un aparat represiv față de cetățeanul care își dorește libertatea în diversele ei forme, de la circulația liberă într-un teritoriu la libertatea opiniei sau a asocierii. Oricum, chiar și în societatea deschisă și democratică o ordine socială bazată pe birocrație poate duce la un formalism excesiv, caracterizat prin proceduri rigide și greoaie care generează consum de timp și alte costuri inutile.
CITEȘTE ȘI: „Conservatorism” și „progresivism” într-o Românie oblojită
Teoreticienii au început să discute în cheie specific sociologică în prima jumătate a secolului al XX-lea și cred că o configurație cu deschidere filosofică asupra problemei a fost realizată decisiv prin contribuțiile lui Max Weber și Ludwig von Mises. Fac aceste referințe pentru că sper că unii dintre politicienii noștri vor deveni curioși și vor mai citi și ei câte ceva, căci altfel „sunt varză” atunci când vorbesc pe aceste teme, iar cum vorbirea este o expresie a gândirii, concluzia este evidentă. Weber a pus birocrația în relație cu idealul modernității al unei societăți raționalizate, dar, totodată, a atras atenția asupra acelei „colivii de fier” pe care birocrația o poate reprezenta pentru societate și cetățenii ei. Cel de-al doilea, la câteva decenii după Weber, a prins în concepte ceea ce se petrecuse între timp în realitatea socială și economică și a atras atenția asupra distincției dintre birocrație și managementul bazat pe profit. De asemenea, a fost trasată distincția dintre sfera publică și sfera privată, temă pe care frankfurtianul Jurgen Hamermas o va aprofunda ulterior, și s-a atras atenția asupra problemei intruziunii birocrației în toate sferele vieții omenești. Chiar dacă birocrația ar fi singura metodă prin care legea devine supremă și îi poate proteja pe cetățeni de arbitrarietate, există riscul ca tocmai aceste mijloace ale raționalizării societății să devină un instrument de opresiune și dominație arbitrară. Pe scurt, este vorba despre acea situație în care, cum am zice noi, cetățeanul ajunge la cheremul funcționarului. La limită, în registru absurd, așa cum ne-a avertizat Kafka, individul poate fi prins fără scăpare în malaxorul unei mașinării sociale anonime.
CITEȘTE ȘI: Veștejirea vrejului selecționist?
Noile tehnologii ale informației și comunicării ne-au dat speranța că vom putea elimina din parcursul birocratic tocmai această arbitrarietate a funcționarului, inclusiv anumite racile morale încadrabile sub stigmatul corupției și al abuzului de putere. Or, din păcate, trebuie să atrag atenția celor care au responsabilitatea implementării noilor proceduri, de la guvernanți la puterile administrative din diverse sectoare ale societății, că, în fapt, se naște o nouă birocrație, fie numele ei de botez „birocrație digitală”. Aceasta constă în nimic altceva decât în transferarea în mediul online a procedurilor administrative greoaie, nu în simplificarea lor. Uneori se ajunge chiar la dublarea efortului birocrtatic în sensul că actul digital este însoțit de unul material, astfel încât tot nu scăpăm de hârtii și de faimosul dosar cu șină.
CITEȘTE ȘI: Coincidențe întâmplătoare? Motanul Arpagic se întoarce
În principiu, o digitalizare corectă ar trebui să fie prietenoasă cetățeanului și contribuabilului, să ducă la reducerea costurilor de funcționare ale aparatului administrativ și la simplificarea procedurilor. Constatăm însă că fluxurile informaționale și decizionale nu au fost regândite întotdeauna adecvat atunci când au fost mutate în format digital, iar ceea ce resimțim noi în plan subiectiv este că sarcinile adminsitrative cresc și timpului consumat în mod tradițional i se adaugă un timp suplimentar consumat pe platformele online. Și, cu atât mai rău, constat că au început să apară oameni digitali, adevărați roboței umani, unii joviali, care vorbesc în tipare, automatizați și fără gândire personală, pregătiți parcă să predea ștafeta unor roboți adevărați dintr-o societate distopică, înstrăinată, în care dialogul normal cu omul făcut din carne și suflet va deveni din ce în ce mai greu practicabil. Vorba lui Socrate, cel care umbla în plină zi prin agora cu felinarul aprins și spune cu ironie „Caut un om!”, redevine mai actuală ca niciodată.
Warning: Attempt to read property "ID" on bool in /home/fluxinfo/monitorulzileimaramures.ro/wp-content/themes/jannah/framework/functions/post-actions.php on line 114
