Prof. Constantin Stoenescu: Compatibilitate legală și incompatibilitatea morală

Se discută din nou despre Agenția Națională de Integritate ca istituție care trebuie să îndeplinerească rolul de a preveni corupția instituțională prin diverse mijloace specifice. S-a dezbătut recent proiectul unei legi privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul intergității publice. Se discută în acest context despre incompatibilități și conflicte de interese, despre ocuparea funcțiilor de demnitate publică și despre publicarea declarațiilor de avere.

CITEȘTE ȘI: Radiografia unui rating de țară

Cred că publicarea declarațiilor de avere trebuie asociată cu principiul transparenței de vreme ce trăim într-o societate în care suspiciunile sunt numeroase. Într-o asemenea situație, este evident că cel mai mai bine este să oferi acele informații care ar elimina diversele bănuieli cu privire la averi și mărimea lor, ori alte manevre financiare menite să ascundă diverse avantaje.

Dincolo de amănuntele juridice și de conținutul dezbaterilor dintre experți, cred că ar trebui să zăbovim în dezbaterile noastre din spațiul public asupra unor chestiuni de principiu, ușor de înțeles din perspectiva bunului simț, fără a fi necesară o pregătire teoretică  specială.

Chestiunea esențială atunci când discutăm despre legi, încă de la vechii greci încoace, este aceea că acestea au o componentă convențională, în sensul că ele sunt făcute de oameni și sunt expresia unei anumite stări a societății. Aceasta înseamnă că orice lege poartă asupra ei ceva din țesătura de valori, interese, idealuri și patimi ale societății, iar aceia care le elaborează nu sunt persoane perfect neutre, fără nicun fel de interese, ci, dimpotrivă, sunt expresia diverselor tendințe din societate. De aceea, este imposibil să formulăm legi perfecte care să fie valabile pentru totdeauna, legile sunt deschise spre schimbare pe măsură ce în societate se produc schimbări.

CITEȘTE ȘI: Criza sistemului energetic și principiul „urma scapă turma”

Drept urmare, o mare persofrmanță este să ai legile cele mai potrivite pentru epoca pe care o trăiești. Aici apare marele conflict, pentru că, fiind făcute de oamenii epocii, legile nu sunt întruchipări ale mărețelor idealuri, ci au forma unor compromisuri, de cele mai multe ori în favoarea puterii vremelnice.

Iar forma cea mai perfidă a acestui conflict dintre idealuri perene și interese episodice este aceea dintre legal și moral, în sensul că prin lege se pot legitima practici care nu sunt tocmai morale din perspectiva comunității. De exemplu, în legătură cu numărul de mandate în diverse instituții sau cu numirile în companii ale statului se manifestă tendința de a găsi cele mai favorabile căi legale pentru oamenii puterii politice, iar aceste căi nu sunt întotdeauna corecte din punct de vdere moral. Astfel, am avut în România ultimilor ani, chiar în domeniul Educației, acolo unde te-ai aștepta ca intelectualii să fie mai „curați”, legi care au reluat de la zero numărarea mandatelor, așa că aceia care erau pe funcții de două mandate au putut să continue. Sau, un alt mecanism lipsit de moralitate, este acela al numirilor pe funcții, uneori provizorate care tind să se eternizeze, în locul concursurilor de ocupare a respectivelor posturi.

CITEȘTE ȘI: Insolvența morală a clasei politice

Din această perspectivă a relației dintre legalitate și moralitate poate fi judecată și problema compatibilității și, respectiv, a incompatibilității.  Tendința politicului este de a căuta acele cadre legale cele mai favorabile celor care riscă să se afle în incompatibilitate. Aceasta face să avem tot felul de compatibilități legale care sunt, de fapt, incompatibilități din punct de vedere moral. Numai că societatea civilă nu-i suficient de puternică pentru a pune presiune pe politicieni, iar această slăbiciune cetățenească este exploatată cât se poate de mult de către aceia care au asemenea interese.

Cu compatibilități legale care salvează și ascund incompativilități morale nu avem decât un simulacru de integritate. Altfel spus, practicăm un joc în care ne facem că vrem transparență, dar, de fapt, încercăm să lăsăm fenomenele într-o zonă obscură, indecisă, să curgă de la sine după cum bat vânturile politice. Mai mult, chiar aceia care dau viață  incompatibilităților și sunt purtătorii lor, adoptă atituduni de sfidare și se prezintă pe sine ca niște incoruptibili.

CITEȘTE ȘI: Birocrația digitală

De aceea, dacă iei în seamă toate acestea, simți că lumea în care trăim, compatibilă cu ea însăși de vreme ce nu se destramă, este dureros de incompatibilă cu marile idealuri clasice. Ulise s-a întors, a văzut și a decis din nou să plece. Dar ce a lăsat în urmă?      

Warning: Attempt to read property "ID" on bool in /home/fluxinfo/monitorulzileimaramures.ro/wp-content/themes/jannah/framework/functions/post-actions.php on line 114