Prof. Constantin Stoenescu: Vagoane de stres la CFR

În urmă cu câteva zile am avut la Sfântu Gheorghe o întâlnire ocazionată de lansarea unui proiect de cercetare. Pentru că îmi place să călătoresc și să revăd din când în când diverse locuri, am decis să fac acest drum cu trenul. Mi-am zis că voi vedea astfel cum se călătorește în prezent cu trenul în România pe una dintre liniile cele mai circulate,  aceea dintre București și Brașov, un coridor de transport feroviar de importanță europeană, care mai sunt condițiile de călătorie, adică starea vagoanelor, și – de ce nu? – cum se comportă călătorii și personalul CFR, de exemplu, ce mai face „Nașul”.

CITEȘTE ȘI:  Vortexul… politic

Zis și făcut. M-am prezentat dimineața la Gara de Nord, la fel de cenușie, proiectul de modernizare fiind amânat an după an. Mi-am luat biletele pentru cele două segmente de drum, București-Brașov și Brașov-Sfântu Gheorghe, ambele la CFR,  cu un sfert de oră între sosirea în Brașov și plecarea din Brașov. M-am așezat pe o bancă în așteptarea afișării liniei de îmbarcare și o pereche de turiști germani a intrat în vorbă cu mine, întrebându-mă chiar despre eventuala întârziere încă de la plecare, spunându-mi în glumă că au fost avertizați că trenurile au întârzieri în țara noastră. M-am transformat spontan într-un apărător al CFR-ului și le-am spus că totul este în regulă, trenul va pleca la timp și că în curând va fi afișată și linia. I-am văzut că arată a călători cu experiență, cu echipament adecvat și rucsaci în spate, așa că i-am întrebat despre proiectul lor de călătorie. Le plăcuse Bucureștiul, i-a luat prin surprindere cu dinamismul vieții, amabilitatea oamenilor și arhitectura rafinată a unor clădiri vechi. Aveau în plan Sinaia, Brașovul, Sibiul cu o escapadă în Mărginime, totul cu trenul, iar la final vor zbura înapoi în Germania.

În fine, trenul a tras la linie și a plecat la timp. Perechea germană avea locurile în alt vagon, dar am dat peste două doamne din Spania care mergeau la Brașov. Cu ele voi avea mai mult timp de vorbă, am stat față în față pe banchetele de la mijlocul vagonului. Din păcate, după câteva minute a trebuit să le dau explicații cu privire la semnalul sonor de avertizare care se auzea în mod continuu, chiar și după ce ușile dintre vagoane se închideau. M-am ridicat și am încercat să văd despre ce este vorba, mi s-a alăturat și un tânăr călător cu competențe inginerești, însă nu am reușit să oprim zgomotul. Între timp a apărut controlorul, i-am spus că acel sunet deranjează pe toată lumea din cele două vagoane vecine, răspunsul său sec a fost că este o defecțiune în sistem și că el nu poate face nimic. L-am rugat să găsească o soluție, să dea un telefon celui care se pricepe și să ne spună ce trebuie făcut. A promis că va reveni.

CITEȘTE ȘI:  Cui îi mai place la școală?

Am continuat resemnat conversația cu cele două turiste din Spania. Erau pentru prima oară în România, veniseră vineri în București, azi, marți, se deplasau la Brașov, urmând ca până duminică să mai vadă și Sibiul. Aveau la ele un ghid turistic pe care făcuseră numeroase sublinieri, dar au simțit nevoia să mai mă întrebe câte ceva. Bucureștiul le plăcuse și lor, mi-au spus că au întâziat serile în Centrul vechi, că le-a plăcut atmosfera și că orașul s-a dovedit sigur. Apoi au revenit la sunetul de avertizare care nu înceta. Le-am propus să căutăm locuri libere în alt vagon, ceea ce am și făcut după ce am trecut de Ploiești. Controlorul a apărut din nou, dar a ignorat complet preocuparea noastră pentru condițiile de călătorie, a dat din umeri și a mers mai departe.

La mijlocul vagonului văd un panou de afișaz electronic care indică viteza trenului și temperatura exterioară. Văd că arată 116 km/h, îmi zic că-i bine, iată, se poate depăși suta și pe căile ferate de la noi. Din păcate, din nu știu ce motive, imediat după Comarnic panoul de afișaz s-a stins. Cât despre cele două monitoare din capetele vagonului, ele nu au afișat nimic de la începutul călătoriei, având astfel rolul inutil al unor ecrane care nu comunică nimic. Cele două turiste mă întrebau de fiecare dată ce stație urmează, erau doritoare să știe și să silabisească numele orașelor prin care treceam: Câm-pi-na! Am ajuns la Bra-șov (Ha! Ha! Ha!) cu o întârziere de șapte minute.

CITEȘTE ȘI:  „Alba-neagra” în politică. Efecte economice

Toate acestea m-au făcut să mă gândesc la detaliile care contează și care fac diferența în cazul unei călătorii cu trenul. Așadar, au fost chetuiți bani românești și probabil europeni pentru achiziția unor vagoane noi, cu dotări moderne,  dar uite că niște mici disfuncționalități nu numai că nu contribuie la confortul promis, dar creează și stres.  Oare este atât de complicat ca niște monitoare să funcționeze, iar o ușă dintre vagoane să se închidă cum trebuie?

Singura explicație pe care o găsesc pentru aceste disfuncționalități este cuplul fatal alcătuit din indiferența și incompetența managerială specifice unei companii de stat. Au salarii mari, șefii cu atât mai mari, de zeci de mii de lei lunar, după cum am aflat în aceste zile dintr-un act public de transparență, dar iată că rezultatele sunt mediocre. Pentru a primi o confirmare a acestei ipoteze, la întoarcere am decis să iau din Brașov un tren operat de o companie particulară. Nu au mai fost probleme. Ușile au funcționat bine peste tot, inclusiv cele de la toaletă, monitoarele afișau detalii despre călătorie, inclusiv stația care urmează, plus că în difuzoare se auzeau anunțurile despre traseu. Iar prețul a fost același.

CITEȘTE ȘI: Vara politrucilor

Într-adevăr, avem o problemă: ce facem cu companiile de stat? Toate guvernele de după 1989 le-au lăsat în starea în care le-am moștenit de la regimul comunit, adevărate găuri negre pentru buget și prestatoare de servicii de proastă calitate. I-aș invita pe domnii guvernanți și politicieni să mai ia și trenul din când în când.

Warning: Attempt to read property "ID" on bool in /home/fluxinfo/monitorulzileimaramures.ro/wp-content/themes/jannah/framework/functions/post-actions.php on line 114