Ionel Crăciun: Când discursul politic intră în sala de judecată

Există momente în politică în care o declarație depășește granița unei simple poziționări de partid și devine o declarație despre felul în care un politician înțelege statul. Afirmația lui George Simion potrivit căreia AUR nu va vota niciun guvern până când Călin Georgescu nu va fi eliberat este un asemenea moment.Nu pentru că un parlamentar sau un partid nu ar avea dreptul să protesteze față de o decizie a justiției. Are acest drept. Într-o democrație, libertatea de exprimare politică presupune inclusiv dreptul de a critica procurorii, instanțele sau modul în care funcționează instituțiile statului.Problema începe atunci când protestul politic este transformat într-o condiție politică adresată, explicit sau implicit, unei alte puteri a statului.

CITEȘTE ȘI:  Sorin Grindeanu și politica lui „toate mi se întâmplă numai mie”

Cazul Călin Georgescu este unul judiciar. Oricare ar fi opiniile despre persoana sa, despre acuzațiile care i se aduc sau despre oportunitatea măsurii preventive, decizia asupra libertății sale aparține instituțiilor judiciare competente. Un partid politic poate contesta public o asemenea decizie. Nu poate însă deveni el însuși instanță de judecată.Aici apare întrebarea fundamentală: cât de democratic este un partid care își folosește puterea parlamentară pentru a condiționa funcționarea executivului de obținerea unui rezultat într-un dosar judiciar?

Răspunsul nu poate fi dat printr-o etichetă simplă.AUR participă la alegeri, are parlamentari, își exercită dreptul de a vota sau de a refuza un guvern și își exprimă public pozițiile. Toate acestea sunt mecanisme ale democrației reprezentative.Dar democrația nu se reduce la alegeri.Democrația înseamnă și acceptarea regulilor constituționale care se aplică inclusiv partidului aflat în opoziție. Înseamnă separarea puterilor. Înseamnă independența justiției. Înseamnă dreptul unei persoane acuzate de a se apăra și, simultan, dreptul instanțelor de a lua decizii fără să fie obligate să răspundă unei majorități parlamentare.

Constituția României spune că România este un stat democratic și de drept și că statul este organizat pe baza separației și echilibrului puterilor legislativă, executivă și judecătorească. Constituția stabilește, de asemenea, că judecătorii sunt independenți și se supun numai legii.Prin urmare, există o distincție esențială între opoziție politică și presiune instituțională.AUR are dreptul să nu voteze un guvern. Are dreptul să considere programul acelui guvern inacceptabil. Are dreptul să ceară alegeri anticipate. Are dreptul să critice președintele, premierul, Parlamentul, procurorii sau judecătorii.Dar atunci când refuzul votului este legat de condiția ca o persoană aflată într-o procedură judiciară să fie eliberată, se produce o schimbare de registru.Nu mai vorbim doar despre întrebarea „Ce fel de guvern vrem?”.Vorbim despre întrebarea „Poate o forță politică să condiționeze funcționarea unei puteri a statului de rezultatul unei proceduri care aparține altei puteri?”.Iar această întrebare este mult mai importantă decât cazul particular al lui Călin Georgescu.

CITEȘTE ȘI:  Vortexul… politic

Una dintre cele mai frecvente confuzii în politica contemporană este aceea că legitimitatea electorală ar oferi unui partid dreptul de a interveni în orice domeniu.Nu îl oferă.Un partid poate primi milioane de voturi și tot nu poate decide cine este vinovat într-un dosar penal.Poate avea o majoritate parlamentară și tot nu poate dispune eliberarea unei persoane aflate în arest.Poate câștiga alegerile și tot trebuie să respecte Constituția.Aceasta este diferența dintre democrația majoritară și democrația constituțională.În prima, voința majorității riscă să devină criteriul suprem.În cea de-a doua, majoritatea guvernează, dar în interiorul unor reguli care protejează inclusiv minoritatea și individul împotriva abuzului majorității.De aceea, testul democratic al unui partid nu este doar felul în care se comportă atunci când se află în opoziție și își denunță adversarii. Testul este și felul în care acceptă limitele puterii atunci când aceste limite îi sunt incomode.

Declarația lui George Simion are însă o consecință politică pe care partidul trebuie să și-o asume integral.Dacă AUR spune „nu votăm niciun guvern până când Călin Georgescu nu este eliberat”, atunci acesta devine un angajament politic explicit.AUR nu mai poate spune doar că votează împotriva unui anumit cabinet pentru că nu îi agreează programul. Spune că va refuza orice variantă de guvern indiferent de componență, program sau măsurile propuse, până la îndeplinirea unei condiții legate de situația juridică a unei persoane.Este perfect legitim ca alegătorii să întrebe ce consecințe are această decizie.Ce se întâmplă dacă România rămâne fără un guvern cu puteri depline?Ce se întâmplă dacă apar alte probleme economice, sociale sau de securitate?Cât timp este dispus partidul să mențină blocajul?Ce criteriu ar determina schimbarea poziției?Și, mai ales, de ce ar trebui ca o chestiune care aparține justiției să determine votul asupra executivului?Acestea nu sunt întrebări anti-AUR. Sunt întrebări democratice pe care orice partid parlamentar trebuie să fie pregătit să le primească.

Poate un partid să se proclame apărător al democrației și, în același timp, să conteste instituțiile care limitează puterea politică?Da, în sensul că o contradicție de acest tip poate exista în discursul public.A fi pro-democratic nu înseamnă doar să invoci „voința poporului”.Înseamnă să accepți că voința poporului se exprimă prin instituții și proceduri.Înseamnă alegeri libere, dar și respectarea rezultatului electoral.Înseamnă libertatea de exprimare, dar și responsabilitatea pentru propriile afirmații.Înseamnă Parlament puternic, dar și justiție independentă.Înseamnă dreptul opoziției de a bloca un proiect de lege, dar și imposibilitatea Parlamentului de a da sentințe.Înseamnă, în cele din urmă, să accepți că există lucruri pe care nici măcar majoritatea nu le poate decide.Din acest punct de vedere, declarația lui George Simion ridică o problemă democratică reală, nu pentru că AUR ar fi privat de dreptul de a vota împotriva unui guvern, ci pentru că justificarea acestui refuz introduce o legătură directă între exercitarea unei atribuții parlamentare și rezultatul unei proceduri judiciare.

CITEȘTE ȘI:  Cui îi mai place la școală?

Mai există un element care merită atenție: personalizarea excesivă a luptei politice.Când o formațiune ajunge să lege funcționarea Guvernului de soarta unei singure persoane, instituțiile încep să fie prezentate prin prisma unui conflict personal.Această logică simplifică realitatea până la punctul în care instituțiile devin personaje într-un conflict.Dar într-un stat de drept, nu ar trebui să existe instituții „ale lui Simion”, „ale lui Georgescu” sau „ale adversarilor lor”.Există Parlament,există Guvern, există instanțe,există procurori,există Constituție.Și există cetățeni ale căror drepturi trebuie protejate indiferent de numele persoanei aflate în centrul unei controverse.Poate că aceasta este, în definitiv, adevărata probă democratică pentru AUR — și nu numai pentru AUR.Nu cât de vehement își apără liderii aliații,nu cât de dur își atacă adversarii,nu câte voturi obțin.Ci dacă pot accepta existența unor instituții pe care nu le controlează.Un partid este cu adevărat compatibil cu democrația constituțională nu doar atunci când revendică puterea în numele poporului, ci și atunci când acceptă că puterea sa are limite.Iar aceste limite nu sunt impuse de adversarii politici. Sunt impuse de Constituție.De aceea, întrebarea despre caracterul democratic al AUR nu trebuie formulată ca un verdict: „este” sau „nu este” un partid democratic.Întrebarea mai serioasă este alta:Cât de consecvent este AUR cu propriul discurs despre democrație atunci când voința sa politică intră în conflict cu independența unei alte puteri a statului?Răspunsul nu îl poate da nici George Simion, nici adversarii săi politici și nici un editorialist.Îl dau faptele, în timp.Iar unul dintre aceste fapte este declarația făcută chiar în Parlament: AUR nu va vota niciun guvern până la eliberarea lui Călin Georgescu.De aici înainte, responsabilitatea aparține partidului.Dacă AUR consideră că această poziție este democratică, trebuie să explice de ce.Dacă susține că apără statul de drept, trebuie să explice cum se împacă această condiționare politică cu independența justiției.Dacă susține că reprezintă „vocea poporului”, trebuie să accepte că într-o democrație poporul nu votează doar persoane și partide. Votează, indirect, și un sistem de reguli în interiorul căruia nimeni — nici președinte, nici premier, nici parlamentar, nici lider de partid — nu este mai presus de lege.Asta este, până la urmă, esența statului de drept.Nu faptul că puterea aparține cuiva.Ci faptul că nimeni nu o poate avea pe toată.

Warning: Attempt to read property "ID" on bool in /home/fluxinfo/monitorulzileimaramures.ro/wp-content/themes/jannah/framework/functions/post-actions.php on line 114