„Cu sufletul nu-i de glumit” – o tragicomedie despre viață, moarte și prietenie
Spectacolul „Cu sufletul nu-i de glumit”, prezentat pe scena Teatrul Municipal Baia Mare, este o producție teatrală bazată pe textul scriitorului austriac de origine bulgară Dimitré Dinev, tradus de Dan Stoica. Sub regia artistică a lui Daniel Vulcu, această dramă cu elemente de comic transpune publicul într-o lume în care pragul dintre viață și moarte este depășit cu umor, sinceritate și adesea cu multă ironie.
Acțiunea piesei se desfășoară într-un cadru neobișnuit: la un priveghi balcanic, unde sufletele celor prezenți se dezvăluie în fața spectatorilor. Personajul Niculai, decedat, rămâne la masă și își întârzie plecarea în lumea de dincolo pentru că nu are un bănuț pentru plata barcagiului – figura mitologică care ar trebui să-l transporte. În jurul acestuia se adună prieteni, colegi de pahar, văduvă, bocitoare, un barcagiu și chiar o stripteuză, fiecare aducând cu sine povești despre viață, regrete, bucurii și neîmpliniri.
De la început, ceea ce părea un eveniment trist se transformă treptat într-o petrecere plină de anecdote, râsete și revelații neașteptate. Atmosfera priveghiului capătă nuanțe surprinzătoare când personajele își dau jos măștile sociale și împărtășesc amintiri, ironii și reflecții despre condiția umană. Cu ajutorul umorului și al dialogului viu, spectacolul reușește să transforme tema morții într-o celebrare a vieții și a legăturilor umane.
Scenografia semnată de Mihai Vălu, coregrafia lui Raul Hotcaș și balansul între lumini și umbre inspirate din atmosfera Cimitirului Vesel de la Săpânța conferă piesei o profunzime vizuală aparte. Muzica și sonorizarea completează experiența teatrală, conturând o punte între tradițiile balcanice și percepțiile moderne despre trecerea dintre lumi.
„Cu sufletul nu-i de glumit” nu este doar un spectacol despre moarte, ci o tragicomedie despre viață însăși, despre prietenie, pierdere și speranță. Prin combinația de umor, introspecție și momente emoționante, piesa îi provoacă pe spectatori să reflecteze la propriile experiențe și să vadă frumusețea ascunsă în fragilitatea existenței.
