Fără a dramatiza excesiv, impresia personală, dacă iau în seamă felul în care s-a vorbit în spațiul public despre procesul de elaborare și aprobare a bugetului de stat pe anul 2026 și cum a reverberat acest chin al facerii în conștiințe, a fost aceea a unei situații de criză din care am ieșit cu mare dificultate. Situația, dacă ținem seama de starea economiei naționale și de contextul geopolitic, a semănat cu aceea în care „satul arde și barba se piaptănă”. Politicienii noștri au dovedit din nou, deși nu mai era deloc nevoie, că cei mai mulți dintre ei prioritizează interesele de tip politicianist în locul celor care sunt circumscrise interesului public. Bugetul de stat a devenit în imaginarul colectiv, sub influența discursului politicianist, un fel de sac fără fund care ar trebui să permită satisfacerea tuturor cheltuielilor dorite de diverse grupuri cu interese politice.

Sunt revoltătoare demagogia și ipocrizia politicienilor care, după ce au adus bugetul într-o stare precară în precedentele guvernări, găurit de deficite și dezechilibrat în toate privințele, au amânat o soluție rezonabilă, e drept chirurgicală și dureroasă, dar singura la îndemână în condițiile date. Mai mult decât atât, dincolo de o dezbatere agonizantă, confuză și mincionoasă, tot acești politicieni au difuzat în spațiul public păreri care au dus la formarea unor opinii siuucigașe, ca și cum un văl al igoranței s-ar fi prăvălit asupra multora.

CITEȘTE ȘI:  Hai să reformăm măcar tăierile!

Desigur, măsurile de creștere a texelor și de reducere a cheltuielor au dus la efecte imediate care se regăsesc în nivelul de consum al cetățenilor, căci s-a tăiat fără discernământ, dar aceasta a fost singura decizie salvatoare pe termen scurt într-o economie care funcționează ca a noastră. Guvernului actual trebuie să-i reproșăm că tăerile sunt inechitabile în măsura în care ele nu afectează privilegii și sectoare întregi unde se face risipă. De asemenea, reforma mult promisă încă nu se întrezărește, blocată de aceeași clasă politică. Ne dăm seama cât de limitate sunt puterile Guvernului României în fața clasei politice și de faptul că aceasta din urmă este aceea care manevrează în defavoarea unei transformări veritabile a societății românești.

Contextul internațional amplifică presiunea asupra economiei și asupra bugetului, așa că ar fi fost aproape un dezastru să ratam acest deadline al aprobării bugetului. Acum știm cum stăm și ce putem face, dar dacă nu vor fi luate și decizii reformiste la nivel macroeconomic și social, în primul rând schimbarea modelului economic de la unul bazat pe consum la unul bazat pe investiții și a modelului social prin trecerea de la un stat care cheltuiește în folosul ideologic al partidelor la un stat care cheltuiește pentru cetățenii săi, atunci tot acest efort se va dovedi zadarnic, asemenea cuiva care ține o cură de slăbire chinuitoare și apoi pune la loc rapid tot ce dăduse jos.

CITEȘTE ȘI:  Hai să reformăm măcar tăierile!

Ne așteaptă un an greu, cred că merităm să fie unul al reformelor, dar nu am prea mari speranțe că vor fi luate cele mai bune decizii politice. Inflația este în continuare la cote înalte, deficitele de tot felul continuă să fie la nivele periculoase. Vorba aceea, ne-am întins mai mult decât ne-a permis plapuma, am crescut consumul prin îndatorare internă și externă crezând că aceasta-i calea dezvoltării, iar acum am vrea să se petreacă un miracol. Ei bine, acesta nu va veni niciodată.

În schimb, vin termenele scadente de achitare a datoriilor. În momentul de față România funcționează pe bază de împrumuturi, în fiecare lună altele și altele pentru a acoperi deficitul bugetului de stat. Dar împrumuturile pe care le-am primit după ce ne-am vulnerabilizat singuri prin iresponsabilitatea economică pe care guvernele anterioare au dovedit-o trebuie returnate ritmic la dobânzi dintre cele mai mari. În acest an avem de plătit enorm numai pe dobânzile la împrumuturile luate în ultimul deceniu. Am îndoilei că aceste împrumuturi scumpe au generat în societate transformări care să ducă la apariția unor noi surse care să creeze plusvaloare. Practic, am întreținut statul. Schimbarea rapidă a acestui model este foarte difcilă pentru că structurile statului se opun și blochează refroma și o pot face întrucât statul actual este o proiecție politică. Suntem o țară tranzacțională în care nimănui nu i-a păsat de interesul public pe termen lung, toți au vrut jecmăneală și avantaje.

CITEȘTE ȘI: Pensia cea de toate zilele

Boom-ul nostru economic a fost o bulă care s-a spart. Desigur, am progresat în ultimele două decenii, dar statul ca manager nu s-a schimbat aproape deloc. De aceea, încercarea actuală de corecție care duce inevitabil la riscuri, poate la stagnare sau recesiune, întâmpină opoziție. Nimeni nu vrea să suporte costurile. Așa că ele sunt pasate pe umerii celor care au dus greul schimbărilor pozitive în ultimii ani, iar statul căpușat politic încearcă să se salveze mimând jocuri politice ale facerii de bine.

Warning: Attempt to read property "ID" on bool in /home/fluxinfo/monitorulzileimaramures.ro/wp-content/themes/jannah/framework/functions/post-actions.php on line 114