Prof. Constantin Stoenescu: Insolvența morală a clasei politice

Zilele trecute am aflat din presă că STB-ul a intrat în insolvență și, potrivit explicațiilor furnizate de autorități cu acest prilej, aceasta este singura modalitate avantajoasă în care sistemul de transport public în București poate fi salvat pentru a fi restructurat și eficientizat.  M-am gândit că aproape de faliment am fost recent și ca țară, pericol care încă ne paște atâta timp cât nu am ajuns la o stare de stabilitate politică și doar decizii destul de nepopulare de creștere a taxelor și de reducere a consumuklui ne-au permis să evităm căderea pe toboganul falimentului, după un scenariu asemănător Greciei în urmă cu mai bine de 15 ani, atunci când aceasta ajunsese la un deficit care depășea 15%. Noi nu am ajuns până acolo, dar am fi făcut-o dacă nu se luau, aproape în disperare de cauză, măsurile drastice pe care le suportăm acum.

CITEȘTE ȘI: Birocrația digitală

Am văzut că vestile după primul semestru al acestui an sunt relativ bune, că deficitul este de 2%, că au crescut încasările, că s-au stabuilizat cheltuielile și că investițiile publice provenite din fonduri europene au reprezentat gura de oxigen de care aveam nevoie. Dar această stabilizare este foarte fragilă, căci actuala criză politică este un risc major dacă nu se ajunge la o rezolvare care să ofere garanții pentru continuarea acestei politici de macrostabilizare.

Și acum să revenim la STB și să-l luăm drept un exemplu negativ pentru ce ni s-ar putea întâmpla ca țară. Ei bine, STB-ul se află de foarte mult timp într-o criză managerială prelungită prin aceea că nu au fost găsite soluții pentru a eficientiza activitatea de transport și a ajunge la un echillibru financiar. Tot pe programe europene au fost realizate înnoiri ale parcului auto, cu autobuze, troleibuze și tramvaie moderne și mai puțin poluante. Dar nu doar aceasta era problema, ci modul în care STB-ul funcționează ca unitate economică ale cărei costuri nu trebuie să se bazeze în mod excesiv pe subvenții. Se știe că încăsările din bilete și abonamente asigură doar o mică parte din costurile mărite de diverse neglijențe și indiferențe manageriale la toate nivelurile companiei.

CITEȘTE ȘI: „Conservatorism” și „progresivism” într-o Românie oblojită

Așa ajungem și la ceea ce am numit mai sus „insolvabilitate morală”, o bună ocazie pentru a vorbi din nou despre STB pentru a ajunge la întreaga clasă politică. În urmă cu câteva zile, într-o dimineață, Bucureștiul a fost iarăși potopit de o ploaie torențială foarte abundentă, inclusiv cu căderi de grindină. Era în jur de ora 7.00 dimineața, încă nu se aglomerase circulația auto. Ieșisem din casă cu gândul de a mă duce în stație și să iau autobuzul, iar până să ajung acolo ploia s-a întețit. Am traversat podul de pe Splai din zona fostei „Semănătoarea”, acolo unde acum este stația de metru „Petrache Poenaru”, și este și capătul de linie al autobuzului-troleibuz 90. În timp ce traversam podul am văzut o secvență pe care o judec din perspectiva moralității și o declar revoltătoare. Câțiva cetățeni aflați în stația în care există un acoperiș prin care însă apa curge se urcaseră cu picioarele pe bănci pentru a nu fi udați de șuvoiul de apă care depășise marginea rigolei și urca din ce în ce mai abundent pe trotuar.  În același timp, la nici 50 de metri distanță, la capătul liniei, se afla un autobuz gol, dar șoferul decisese să nu lase pe nimeni să urce pentru a se proteja de ploia torențială și nici să tragă în stație. Ce-i trebuia un asemenea gest, el era bine protejat, ceilalți contribuabili puteau să stea în ploaie, făcuți ciuciulete. Atitudinea șoferiului poate fi considerată exemplară pentru comportamentul clasei politice: dacă noi suntem sub protecție, atunci nu ne mai pasă de ceilalți.

Transfer acum această secvență asupra societății românești și îmi dau seama că este aplicabilă pe deplin clasei noastre politice, la fel de insolventă din punct de vedere moral. Adică, altfel spus, această clasă politică ale cărei decizii erau să bage țara în faliment, este de fapt una insolventă moral, asemenea șoferului care asista nepăsător la zbaterile în ploaie ale unui grup de cetățeni a căror vină era că aveau nevoie de autobuzul la al cătrei volan se afla el. Desigur, nu erau aiurea pe străzi la acea oră, ieșiseră din casă pe ploaie pentru a ajunge undeva unde aveau treburi. Cam așa stau și politicienii noștri la volanul autobuzului național. Ei sunt bine mersi,  fie că au puterea sau sunt în opoziție, protejați de intemperiile pe care cetățenii le suportă în schimb din plin.

CITEȘTE ȘI: Veștejirea vrejului selecționist?

Ajung astfel la să-mi exprim convingerea că salvarea economică nu vine doar din decizii economice, oricât de bune ar fi ele, ci, în primul rând, dintr-o resurecție morală. Mă tem însă că oricâte insolvențe economice am declara, cea morală a devenit o stare permanentă.

Warning: Attempt to read property "ID" on bool in /home/fluxinfo/monitorulzileimaramures.ro/wp-content/themes/jannah/framework/functions/post-actions.php on line 114