Vocea prea puternică îți poate speria câinele. Rasele care preferă liniștea și semnele pe care nu trebuie să le ignori
Nu toți câinii reacționează la fel la zgomote, strigăte sau gesturi bruște. Pentru unele animale, o voce ridicată poate însemna stres, chiar atunci când omul intenționează să transmită afecțiune sau entuziasm.
Sensibilitatea la zgomot este întâlnită frecvent la câini, iar cercetările arată că reacțiile pot varia considerabil în funcție de rasă, temperament, experiențele timpurii și mediul în care animalul trăiește. Un studiu realizat pe peste 13.000 de câini a identificat manifestări de teamă față de cel puțin un tip de zgomot la aproximativ o treime dintre animale.
Când o laudă devine prea mult
Pentru un câine sociabil și exuberant, o voce veselă și gesturile energice pot reprezenta o formă plăcută de interacțiune. Un animal mai sensibil poate percepe aceeași abordare drept copleșitoare.
Strigătele, apropierea bruscă, gesturile ample sau îmbrățișările impuse pot determina câinele să se retragă. Nu este vorba despre „supărare” în sens uman, ci despre o reacție de stres, nesiguranță sau suprastimulare.
De aceea, este important ca stăpânul să observe reacția animalului și să ajusteze modul în care comunică.
Greyhoundul: rapid pe pistă, liniștit în casă
Greyhoundul este celebru pentru viteza sa, însă în viața de zi cu zi poate fi un câine surprinzător de liniștit. Mulți reprezentanți ai rasei apreciază odihna, rutina și un mediu previzibil.
Vocile puternice sau mișcările bruște îi pot determina pe unii câini să se retragă. O apropiere lentă și un ton calm pot fi mult mai potrivite decât o întâmpinare zgomotoasă.
Whippetul preferă afecțiunea fără agitație
Whippetul este apropiat de oameni și poate căuta frecvent contactul fizic. Totuși, sensibilitatea individuală poate face ca unii reprezentanți ai rasei să reacționeze negativ la schimbări bruște sau la un mediu foarte agitat.
Un ton liniștit, mângâierile blânde și posibilitatea de a se retrage atunci când dorește pot contribui la menținerea unei atmosfere confortabile.
Basset Hound: calm, nu indiferent
Basset Houndul este cunoscut pentru temperamentul său mai calm și pentru ritmul lent. Faptul că nu reacționează spectaculos la fiecare interacțiune nu înseamnă că este distant față de familie.
Unii câini din această rasă preferă interacțiunile liniștite și pot fi deranjați de o atmosferă foarte zgomotoasă. Totuși, comportamentul diferă de la un exemplar la altul.
Shih Tzu poate deveni copleșit într-o casă agitată
Shih Tzu este un câine de companie care caută apropierea oamenilor, însă atenția trebuie oferită într-un mod pe care animalul îl acceptă.
Copiii care îl urmăresc prin casă, vocile ridicate sau ridicarea repetată în brațe pot deveni factori de stres. Un loc liniștit, unde câinele se poate retrage fără să fie deranjat, este important.
Newfoundlandul, un uriaș cu sensibilități proprii
Dimensiunea impresionantă a Newfoundlandului nu înseamnă că animalul este imun la teamă. Unii reprezentanți ai rasei pot reacționa la zgomote puternice, voci ascuțite sau interacțiuni foarte agitate.
Un câine mare trebuie tratat cu aceeași atenție acordată unui animal de talie mică. Semnalele de disconfort nu devin mai puțin importante doar datorită dimensiunii.
Ce spun studiile despre sensibilitatea la zgomot
Nu există o listă universală a raselor care „nu suportă gălăgia”. Cercetările arată mai degrabă că anumite rase pot prezenta o predispoziție mai mare la sensibilitatea față de zgomote.
Un studiu realizat pe peste 5.000 de câini din 17 rase a identificat diferențe între rase în ceea ce privește sensibilitatea la zgomot. Alte cercetări, desfășurate pe un eșantion de peste 13.000 de câini, au evidențiat la rândul lor diferențe importante între animale.
Predispoziția genetică este doar o parte a explicației. Socializarea, experiențele din primele luni de viață, vârsta, mediul și personalitatea individuală pot influența puternic reacțiile câinelui.
Semnele care arată că animalul este speriat
Un câine stresat nu fuge întotdeauna sau nu începe imediat să mârâie. Uneori, primele semnale sunt aproape imperceptibile.
Printre acestea se numără:
- întoarcerea capului;
- evitarea privirii;
- linsul repetat al botului;
- căscatul în lipsa oboselii;
- urechile trase spre spate;
- coada coborâtă;
- corpul încordat;
- tremuratul;
- gâfâitul fără efort;
- încercarea de a se ascunde;
- refuzul hranei;
- îndepărtarea de persoana care îl stresează.
Dacă aceste semnale sunt ignorate, animalul poate ajunge la reacții mai ferme, precum încremenirea, mârâitul, arătarea dinților sau încercarea de a mușca.
Mârâitul nu trebuie pedepsit. Este un semnal de avertizare prin care câinele transmite că are nevoie de distanță.
Cum trebuie abordat un câine sensibil
Un animal care preferă liniștea nu trebuie izolat. Are nevoie, în primul rând, de interacțiuni previzibile și de respectarea limitelor sale.
Poate ajuta să:
- vorbești calm;
- eviți țipetele;
- nu te apropii brusc;
- îi permiți câinelui să vină singur spre tine;
- nu îl îmbrățișezi cu forța;
- îi oferi un spațiu în care se poate retrage;
- recompensezi comportamentul relaxat;
- întrerupi interacțiunea atunci când animalul încearcă să plece;
- îi înveți pe copii să nu îl urmărească și să nu îl forțeze să interacționeze.
„Să se obișnuiască” nu înseamnă expunere bruscă
Atunci când un câine se teme de anumite zgomote, expunerea bruscă la sunete puternice poate accentua problema.
O abordare mai potrivită este desensibilizarea graduală: stimulul este introdus la o intensitate foarte redusă, la un nivel la care animalul rămâne calm, iar asocierea pozitivă este construită treptat.
Dacă frica este intensă, persistentă sau se agravează, este recomandată evaluarea de către un medic veterinar sau un specialist în comportament canin.
În relația cu un câine, volumul vocii spune uneori mai mult decât cuvintele. Un animal sensibil nu are nevoie de mai multă autoritate, ci de mai multă siguranță.
Warning: Attempt to read property "ID" on bool in /home/fluxinfo/monitorulzileimaramures.ro/wp-content/themes/jannah/framework/functions/post-actions.php on line 114
