Prof. Constantin Stoenescu: Rămânem pe datorie, adio PNRR!

Povestea frumoasă și foarte promițătoare a banilor alocați României de Uniunea europeană prin Planul Național de Redresare și Reziliență a ajuns la final. Am resușit să consumăm, dacă și proiectele de pe ultima sută de metri vor fi decontate, puțin peste 20 de miliarde din cele aproape 30 alocate inițial, o rată de absorție cam la nivelul celorlalte țări europene. Nu mă așteptam ca PNRR-ul să facă din noi un nou „tigru economic” al lumii, însă speram că pornirea motoarelor va duce cu chibzuință măcar la o robustețe economică pe baza căreie să scăpăm de griji.

CITEȘTE ȘI: Vara politrucilor

Dar nu despre asta vreau să vorbesc acum, ci despre diferența dintre așteptări și realizări așa cum se văd ele în viața pe care o duce cetățeanul român. Este sesizabilă o îmbunătățire, investițiile sunt vizibile, însă alte politici macroeconomice ale guvernelor de după pandemia Covid-19 au creat dezechilibre care ne-au dus la crizele actuale. Una dintre marile probleme de care politicienii se feresc să vorbească este aceea că, deși am avut o creștere economică substanțială și am reușit o convergență cu nivelul european, suntem în prezent țara din Uniunea Europeană care are cel mai mare deficit bugetar și cea mai mare inflație, iar datoria publică începe să ne coste din ce în ce mai mult.

Hai să ne ocupăm acum de acest ultim aspect. Este un fapt indiscutabil, concret și măsurabil, că guvernările anterioare intrării în criză au asigurat o parte a spectacolului creșterii bunăstării personale prin împrumuturi ale statului român. Pe scurt, ne-am permis mai mult decât era justificat din punct de vedere economic. Drept urmare, am început ca țară să trăim pe datorie, iar în cele din urmă, în mod inevitabil, am ajuns să facem împrumuturi pentru a ne plăti datoriile. Și așa cum se întâmplă de regulă pe piața financiară, împrumuturile pentru cei vulnerabili devin din ce în ce mai scumpe. Bine că agențiile de rating nu ne-au degradat încă la categoria „junk”, mediul financiar ar fi devenit și mai turbulent pentru noi.

CITEȘTE ȘI: Compatibilitate legală și incompatibilitatea morală

Practic, acum suntem în situația de a tăia de la investiții pentru a plăti din datoriile scadente. Zic asta pentru că nu toate investițiile începute cu bani din PNRR au fost finalizate și vor trebui continuate cu bani din alte surse, inclusiv de la bugetul de stat. Mă gândesc, de exemplu, la autostrăzi. Am văzut cu toții, de când am primit bani prin PNRR pentru autostrăzi și drumuri expres și, într-adevăr, lucrurile s-au mișcat, cât de mari sunt beneficiile pe care le aduce un sistem de infrasctructură bine dezvoltat.

Din păcate, oricât am vrea, nu vom putea continua accentuat în aceeași direcție investițională întrucât datoriile pe care le avem de plătit ne țin pe loc, ba chiar ne trag înapoi, aș spune că ele sunt un mare risc pentru echilibrul macroeconomic al țării.

Să discutăm pe cifre, așa îmi va fi mai ușor să duc argumentul până la capăt. În următorii patru ani avem de plătit circa 84 de miliarde de euro, fără dobânzi, o sumă uriașă, echivalentă cu PIB-ul anual al unei țări precum Croația, Uruguay sau Turkmenistan, ca să dau exemple de economii diferite, ori cu aproape o cincime din PIB-ul României pe anul 2025, calculat la peste 420 de de miliarde.  Aceasta înseamnă că dacă suntem optimiști și estimăm un PIB de peste 450 de miliarde în anul 2027, noi vom avea de plătit sub formă de datorii un procent de aproape 5 la sută din acesta, adică vreo 21, 5 miliarde. Și tot așa, peste 20 de miliarde în fiecare dintre anii următori, 2028, 2029, 2030. Și aceasta pentru datoriile vechi, făcute anterior, adică pentru bani împrumutați care au fost deja utilizați și care în prezent nu ne mai aduc nici un folos dacă au fost cheltuiți doar pentru consum. Mai clar, aceste datorii au fost utilizate pentru consumul vieții cotidine și pentru funcționarea statului, adică, pentru diverse plăți ale statului către cetățeni, inclusiv pentru salarii, și către instituții sistemice, așa cum sunt sănătatea și învățământul.

CITEȘTE ȘI: Radiografia unui rating de țară

Ceea ce mă surprinde este refuzul clasei politice de a lua în serios această situație în care facem datorii noi pentru a plăti datorii vechi. Or, dacă cineva recunoaște situația, ar vrea să nu se schimbe nimic. Din păcate, mulți dintre cetățeni trăiesc în aceeași buclă și se opun oricărei reforme care i-ar viza. Așa se face că, din această opoziție cumulată a politicienilor și a cetățenilor, am ajuns să nu facem nici un fel de reforme. Ba, mai mult decât atât, partidele au oferit încă o dovadă despre rezistența lor la reformă și au acceptat consensual să pierdem peste 700 de milioane din PNRR decât să începem o reformă corectă a salariilor, una care să nu ne divizeze, ci să ne redea sentimentul comunității.

În concluzie, din anul 2020, hai să-l luăm pe acesta ca reper pentru a nu ne încărca prea mult memoria, am avut deficit bugetar în fiecare an, cu un record de 9,3 în anul electoral 2024, astfel încât nivelul datoriei publice a crescut la peste 61 la sută din PIB, depășind pragul de 60 la sută care este normă maximală pentru zona Euro. De aceea, pentru că stâm prost la toți acești indicatori, plătim dobânzi din ce în ce mai mari. Practic, dobânzile la care luăm acum împrumuturi au crescut de cel puțin trei ori față de dobânzile la care luam credite în urmă cu câțiva ani.

CITEȘTE ȘI: Criza sistemului energetic și principiul „urma scapă turma”

E simplu, oricine știe că atunci când are probleme financiare personale trebuie să refacă lista de cheltuieli, să le reprioritizeze și să ajungă la un nou echilibru. Ei bine, când o țară ajunge într-o situație asemănătoare, are nevoie de reformă. Una pe care noi nu am făcut-o, căci tăierile de cheltuieli și creșterile de taxe nu se pot numi reformă autentică. Mă tem că, așa cum merg lucrurile, nici nu o vom face în viitorul apropiat.

Warning: Attempt to read property "ID" on bool in /home/fluxinfo/monitorulzileimaramures.ro/wp-content/themes/jannah/framework/functions/post-actions.php on line 114