UE accelerează înarmarea, dar rămâne cu vulnerabilități
Uniunea Europeană și-a consolidat considerabil capacitatea de apărare în ultimii ani, însă ritmul actual și modul în care sunt coordonate investițiile nu garantează atingerea obiectivului de pregătire militară până în 2030. Aceasta este concluzia unei analize recente a Curții Europene de Conturi (CCE), care atrage atenția asupra fragmentării sistemelor naționale, blocajelor din industria de apărare și dependenței încă ridicate de Statele Unite.
Marek Opioła, membru al CCE și coordonator al analizei, susține că Europa a făcut progrese importante față de perioada de dinaintea invaziei ruse la scară largă asupra Ucrainei. Cu toate acestea, obiectivul pentru 2030 rămâne dificil de atins fără investiții suplimentare, creșterea producției de muniție și o cooperare mai eficientă între statele membre.
Cheltuielile militare au crescut, dar coordonarea rămâne o problemă
Statele membre și-au majorat cheltuielile pentru apărare cu aproximativ 79% între 2020 și 2025, pe fondul schimbării radicale a situației de securitate din Europa. Creșterea bugetelor nu a fost însă însoțită de o integrare suficientă a planurilor naționale.
Auditorii avertizează că deciziile luate separat de guverne pot duce la investiții care se suprapun, în timp ce anumite capacități militare importante continuă să fie insuficiente. În plus, industria europeană se confruntă cu limite de producție și cu vulnerabilități ale lanțurilor de aprovizionare.
Un alt punct sensibil este cooperarea în domeniul achizițiilor. Documente europene arată că, între începutul războiului Rusiei împotriva Ucrainei și iunie 2023, aproximativ 78% din achizițiile de apărare ale statelor UE au fost realizate din afara Uniunii, iar Statele Unite au reprezentat 63% din total.
Dependența de SUA, încă dificil de redus
CCE consideră că orientarea către furnizori americani a fost explicabilă după izbucnirea războiului, întrucât statele europene aveau nevoie rapidă de echipamente și muniție disponibile. Problema apare însă atunci când soluțiile de urgență devin dependențe pe termen lung.
Uniunea Europeană încearcă să stimuleze producția proprie prin politica „Buy European”, însă obiectivul intră uneori în conflict cu necesitatea de a obține rapid anumite sisteme militare.
Un exemplu este solicitarea Ucrainei de a putea utiliza finanțarea europeană pentru achiziționarea unor rachete interceptoare Patriot produse în Statele Unite. O astfel de achiziție ar necesita o derogare de la regulile care impun o pondere majoritar europeană pentru echipamentele cumpărate prin anumite mecanisme de finanțare ale UE.
Europa trebuie să producă mai mult și mai repede
Auditorii consideră că majorarea bugetelor nu este suficientă dacă industria europeană nu poate transforma banii în capacități militare concrete. Printre priorități se numără extinderea producției de muniție, consolidarea infrastructurii industriale și dezvoltarea unor proiecte comune între statele membre.
Raportul CCE identifică totodată oportunități importante: creșterea finanțării poate contribui la dezvoltarea industriei europene de apărare, la stimularea inovării și la apariția unor forme noi de cooperare, inclusiv parteneriate mai strânse cu Ucraina.
În perspectiva anului 2030, principala provocare nu este doar cât cheltuie Europa pentru apărare, ci și cât de eficient reușește să transforme aceste fonduri într-o capacitate militară comună. Potrivit auditorilor europeni, fără o coordonare mai bună, eliminarea fragmentării și reducerea dependențelor externe, obiectivul de pregătire militară rămâne dificil de garantat.
Surse
Warning: Attempt to read property "ID" on bool in /home/fluxinfo/monitorulzileimaramures.ro/wp-content/themes/jannah/framework/functions/post-actions.php on line 114
