Munții Europei devin tot mai verzi
Munții Europei trec printr-o transformare discretă, dar importantă pentru ecosistemele alpine. Pe măsură ce temperaturile cresc, plante care în trecut erau întâlnite la altitudini mai joase ajung tot mai sus, inclusiv pe vârfurile montane. La prima vedere, fenomenul poate părea un semn al unei biodiversități mai bogate. În realitate, cercetătorii avertizează că această schimbare poate veni cu pierderi pentru speciile specializate în condiții de frig.
Monitorizările realizate în cadrul rețelei europene GLORIA, care urmărește de mai multe decenii vegetația de pe vârfurile montane, indică schimbări ale compoziției comunităților de plante. Datele colectate începând din 2001 permit compararea evoluției vegetației în timp și evidențiază procesul de „termofilizare” – creșterea ponderii speciilor adaptate la temperaturi mai ridicate.
Plantele din zonele joase urcă spre vârfuri
Încălzirea reduce una dintre barierele naturale care limitau în trecut răspândirea plantelor către altitudini mari. Temperaturile scăzute, înghețul și sezonul scurt de vegetație împiedicau numeroase specii să depășească anumite limite.
Odată cu modificarea condițiilor climatice, unele plante pot ocupa suprafețe aflate tot mai sus. Acest proces poate crește temporar numărul speciilor întâlnite pe anumite vârfuri, însă nu înseamnă neapărat că ecosistemul este într-o stare mai bună.
Cercetările asupra Alpilor arată că speciile iubitoare de căldură tind să câștige teren la altitudini superioare, în timp ce plantele adaptate frigului sunt printre cele mai expuse riscului de pierdere a habitatului.
Mai multe plante nu înseamnă automat mai multă biodiversitate
Una dintre probleme este că noile specii care ajung pe un vârf nu înlocuiesc pur și simplu un număr egal de plante care dispar. În timp, se poate produce o schimbare profundă a structurii comunității vegetale.
Speciile de la altitudini mari sunt specializate pentru condiții dificile și au puține posibilități de retragere. Dacă temperatura continuă să crească, acestea pot încerca să urce către zone mai reci, dar spațiul disponibil se reduce pe măsură ce se apropie de vârful muntelui.
Un studiu realizat în Alpi pe 135 de specii a identificat „datorii de extincție” la aproximativ 60% dintre acestea. Fenomenul înseamnă că unele plante continuă să existe în locuri în care condițiile climatice au devenit deja nefavorabile, dar dispariția lor locală poate apărea cu întârziere.
Încălzirea este asociată cu pierderi locale
Cele mai recente analize ale monitorizărilor europene indică o legătură între creșterea temperaturilor și frecvența disparițiilor locale ale plantelor de pe suprafețele urmărite.
Potrivit datelor analizate în cadrul GLORIA, în rundele succesive de monitorizare, proporția plantelor care nu au mai fost găsite în aceleași parcele a crescut de la aproximativ 11% la aproape 16%. Analiza indică, de asemenea, o creștere a pierderilor locale odată cu intensificarea încălzirii.
O dispariție locală nu trebuie confundată însă cu dispariția completă a unei specii. O plantă poate dispărea dintr-o anumită parcelă sau de pe un anumit vârf și să continue să existe în alte zone.
Fenomenul poate avea efecte întârziate
Una dintre cele mai importante concluzii ale cercetărilor este că schimbările produse de încălzire nu se văd întotdeauna imediat.
Plantele alpine pot avea o viață lungă și pot persista o perioadă chiar și atunci când condițiile de mediu se deteriorează. De aceea, o comunitate poate părea relativ stabilă pentru o vreme, deși unele dintre speciile sale se află deja într-un declin.
Acest decalaj este cunoscut drept „datorie de extincție”. Cercetările asupra plantelor din Alpi arată că efectele schimbării climatice pot continua chiar dacă ritmul schimbării climatice s-ar reduce.
Nu doar temperatura schimbă munții
Încălzirea nu acționează singură. Temperaturile mai ridicate pot modifica durata stratului de zăpadă, disponibilitatea apei și durata sezonului de vegetație. În unele regiuni, seceta estivală devine un factor tot mai important.
Cercetări realizate în Alpi, în Apenini și în Creta au arătat că încălzirea a fost asociată cu creșterea ponderii unor plante mai înalte și cu reducerea unor specii adaptate la frig, în timp ce în zonele mediteraneene presiunea secetei devine deosebit de importantă.
Prin urmare, imaginea unor munți „mai verzi” trebuie privită cu prudență. Vegetația mai bogată sau apariția unor specii noi nu indică automat o îmbunătățire a ecosistemului. În spatele acestei transformări se poate afla o schimbare treptată a echilibrului dintre speciile care pot profita de temperaturile mai ridicate și cele care depind de condițiile reci de la altitudini mari.
Surse
Warning: Attempt to read property "ID" on bool in /home/fluxinfo/monitorulzileimaramures.ro/wp-content/themes/jannah/framework/functions/post-actions.php on line 114
