Fabula președintelui care aștepta
Într-o pădure mare și bogată, unde animalele își aleseseră de curând un nou conducător, domnea un Lup… pardon, un Bursuc cu ochelari, foarte priceput la calcule și foarte atent să nu facă vreo mișcare greșită.
Îl chema Nicșor Bursucul.
Când a fost ales, toate animalele au răsuflat ușurate.
— În sfârșit! a strigat Vulpea. Avem un președinte calculat!
— Și serios! a adăugat Bufnița.
— Și prudent! a spus Castorul.
Primele zile au trecut.
Apoi săptămânile.
Apoi lunile.
Dar în pădure nu se schimba nimic.
Într-o dimineață, animalele s-au strâns în poiana mare.
— Șefu’, avem o problemă cu podul peste râu, spuse Castorul.
Bursucul își potrivi ochelarii.
— Trebuie să analizăm.
A doua zi, Vulpea veni alergând:
— Șefu’, Lupii din pădurea vecină ne amenință!
Bursucul își puse labele sub bărbie.
— Trebuie să vedem toate implicațiile.
A treia zi, bufnițele îi aduseră un dosar gros:
— Avem nevoie de o decizie.
Bursucul deschise dosarul, citi prima pagină și îl închise.
— Nu este momentul să ne grăbim.
Și așa trecu vara.
Veni toamna.
Apoi iarna.
Într-o zi, Iepurele îl întrebă timid:
— Măria Ta, dar dumneavoastră ce vreți să faceți?
Bursucul clipi.
— Să vedem.
— Ce să vedem?
— Contextul.
— Și după ce vedem contextul?
— Mai vedem.
Animalele se priviră între ele.
Atunci Vulpea, care era șireată din fire, avu o idee.
Îl duse pe Bursuc în vârful dealului.
— Priviți, Măria Ta! În stânga este râul care se revarsă. În dreapta sunt Lupii. În față avem pădurea care arde. În spate, hambarele sunt goale.
Bursucul privi îndelung.
— Situația este complexă.
— Și ce facem?
Bursucul se așeză pe o buturugă.
— Așteptăm.
— Ce?
— Să se clarifice.
Atunci, până și Bufnița, care era cunoscută pentru înțelepciunea ei, își pierdu răbdarea.
— Dar, Măria Ta, un conducător trebuie să privească înainte!
Bursucul se uită nedumerit.
— Eu privesc înainte.
— Și ce vedeți?
Bursucul își potrivi ochelarii.
— Nu vă pot spune încă. Trebuie să mai analizăm.
În cele din urmă, animalele au înțeles.
Nu aveau un conducător care nu știa ce să facă.
Aveau un conducător care aștepta să-i spună cineva ce să facă.
Nu îi lipsea inteligența.
Îi lipsea hotărârea.
Nu îi lipsea prudența.
Îi lipsea inițiativa.
Nu îi lipseau informațiile.
Îi lipsea direcția.
Iar într-o dimineață, când toată pădurea era în fierbere, Bursucul ieși în balconul palatului și anunță solemn:
— Dragi cetățeni, situația este complicată. Vom monitoriza cu atenție evoluțiile.
Animalele izbucniră în râs.
Atunci, un pui de veveriță întrebă:
— Dar nu trebuia să conduceți pădurea?
Bursucul tăcu.
Se uită la consilieri.
Consilierii se uitară la el.
Și nimeni nu știu ce să spună.
Din fundul mulțimii, măgarul strigă:
— Poate că asta era problema: am ales un conducător care crede că a nu greși este același lucru cu a face ceva.
Pădurea amuți.
Bursucul își potrivi din nou ochelarii.
— Vom analiza această observație.
Și plecă.
Morala:
Un conducător poate fi prudent, inteligent și bine intenționat. Dar dacă în fața oricărei furtuni preferă să privească norii și să aștepte vreme mai bună, într-o zi va descoperi că nu mai conduce nimic.Iar istoria nu îi răsplătește pe cei care au așteptat momentul potrivit. Îi ține minte pe cei care au avut curajul să-l creeze.
Warning: Attempt to read property "ID" on bool in /home/fluxinfo/monitorulzileimaramures.ro/wp-content/themes/jannah/framework/functions/post-actions.php on line 114
