Prof. Constantin Stoenescu: Cui îi mai place la școală?

Rezultatele foarte proaste obținute recent de elevii români la testele PISA au declanșat o serie de reacții din partea celor care au o legătură cu școala, tonul general fiind de o gravitate fără precedent, ca și cum ar fi în desfășurare o catastrofă educațională la nivel național. Unii se declară indignați și îi condamnă pe cei care ar fi vinovați, alții se întrec în punerea unui diagnostic asupra sistemului educațional, alții identifică diverse consecințe ale stării actuale și fac predicții deloc optimiste.

CITEȘTE ȘI:  „Alba-neagra” în politică. Efecte economice

Într-adevăr, rezultatele sunt proaste la toate cele trei domenii, Matematică, Citire și Științe. Comparativ cu anii precedenți suntem în cădere liberă, cu o descreștere a nivelului de punctaj de la un an la altul, iar comparativ cu alte țări observăm că în timp ce noi coborâm, alții, așa cum ar fi Turcia, care în urmă cu mai mulți ani erau în urma noastră, ne-au depășit între timp și decalajul dintre noi și ei crește. Elevii noștri se descurcă din ce în ce mai greu la fiecare dintre cele trei domenii, astfel încât analfabetismul funcțional capătă o pondere din ce în ce mai mare și sistemul educațional devine în cel mai bun caz un simplu factor de multiplicare și de generalizare a mediocrității.

Desigur, și la noi s-a vorbit mult despre reforma educației, în principal despre o reformă curriculară care să mute accentul de la un învățământ bazat pe memorarea conținuturilor informaționale spre unul bazat pe competențe, învățare participativă, gândire critică și problematizare. Declarativ, s-a făcut chiar o prioritate din reforma învățământului și ni s-a promis de la nivel prezidențial o „Românie educată”, dar ceea ce constatăm este că declinul continuă. S-a spus cu cinism că, de fapt, „țara te vrea prost”, sarcină asumată și realizată de sistem, pentru că, într-adevăr, sistemul de face prost, incompetent, gol cultural și inert moral.

Pentru a înțelege situația în care ne aflăm și să conștientizăm criza profundă și pericolele extreme care duc deja la deteriorarea noastră ca populație și națiune, trebuie să avem în primul rând tăria de a recunoaște că sistemul educațional oglindește starea societății. În acest sens, starea actuală a educației este un efect cumulat al schimbărilor din societate, multe dintre ele cu consecințe negative asupra calității învățământului. Nu putem avea un sistem educațional care să funcționeze mult mai bine decât o face societatea românească în ansamblu. Relația este una de circularitate cauzală, iar în prezent ne aflăm într-un interval în care una se trag în jos pe cealaltă. Sistemul educațional furnizează incompetență, iar societatea funcționează din ce în mai prost tocmai pentru că deteriorarea continuă și nu mai poate fi stopată. Atâta timp cât educația nu va deveni cu adevărat o prioritate națională, vom continua să ne zbatem doar declarativ și să fim martorii dezastrului.

În diversele comentarii am întălnit tot felul de observații corecte, de la acelea privind subfinanțarea cronică a învățământului la criza de personal calificat și de la întârzierea reformei curriculare la existența pe piață a unor manuale învechite. Toate acestea sunt corecte și reprezintă împreună cauze ale stării precare actuale a întregului sistem de învățământ.

CITEȘTE ȘI: Vara politrucilor

Aș adăuga însă și un aspect motivațional, profund sufletesc, care a fost mai puțin adus în discuție. Este vorba despre faptul că școala românească a devenit un mediu social  pe care copii și adolescenții nu-l mai privesc dintr-o perspectivă favorabilă, ca o ocazie de a învăța și de a socializa pentru a obține competențe, satisfacție personală și tot felul de alte avantaje competitive. Tinerii socializează acum pe rețele sociale și chiar și atunci când sunt împreună la școală tentația este de a comunica tot prin intermediul ecranului. Acumularea de cunoștințe a încetat să mai fie un deziderat, căci societatea dovedește că succesul nu depinde neapărat de cât știi. Iar nici competențele specifice unor profesii sau meserii nu mai au prea mare valoare pe piață de vreme ce lucruri ușoare îți aduc prestigiu și vizibilitate. Așa că școala a devenit doar un loc de întâlnire din care dispare chiar scopul ei instituțional, acela de a învăța.

CITEȘTE ȘI: Compatibilitate legală și incompatibilitatea morală

Cred că aceasta a fost marea provocare a ultimelor decenii și tocmai ei nu i-am făcut față pentru că am tot amânat acea reformare a societății care să ne ducă într-o lume în care rostul școlii să fie redefinit firesc. Desigur, aceasta nu înseamnă că nu avem vârfuri și rezultate, ci doar că acestea sunt mai degrabă reușite personale, iar nu meritul unui sistem educațional care ar produce prin el însuși asemenea performanțe. Cu alte cuvinte, nu avem o societate funcțională și suntem în regres educațional pentru că am pierdut în coeziune și solidaritate și nu am construit noi proiecte bazate pe valori în jurul cărora să ne organizam la scară națională.

Așa că, vorba aceea, să nu ne mirăm, acum culegem ceea ce am semănat în ultimele decenii.

Warning: Attempt to read property "ID" on bool in /home/fluxinfo/monitorulzileimaramures.ro/wp-content/themes/jannah/framework/functions/post-actions.php on line 114