Istoria ultimelor trei decenii în România este cronica unei mari escrocherii naționale. Ceea ce s-a vrut a fi reclădirea unei republici democratice pe ruinele comunismului s-a transformat treptat într-o caricatură grotescă, o piesă de teatru ieftin în care poporul a fost trimis în figurație, iar resursele, instituțiile și viitorul au fost amanetate de găști de pradă. Iluzia că trăim într-un stat de drept s-a prăbușit definitiv în momentul în care puterea a încetat să mai emane de la cetățeni, fiind acaparată de un sistem cripto-mafiot, alimentat de oportunism, șantaj și interese de grup.

CITEȘTE ȘI:  Operațiunea „soldatul Bolojan”: o iluzie a schimbării într-o Românie fără repere

Punctul de cotitură care a pecetluit soarta democratizării a fost instalarea unui regim autocratic bazat pe instrumentalizarea instituțiilor de forță. Perioada dominată de Traian Băsescu/Petrov și locotenenții săi a marcat tranziția cinică de la o democrație șubredă la un „stat de drepți”, un sistem în care justiția a devenit bâtă politică, iar structurile de informații au reocupat spațiul public, refăcând vechea Securitate sub alte haine. Sub pretextul luptei anticorupție, s-au creat arsenale de dosare la comandă, s-au executat adversari politici și s-a instalat o frică generalizată care a sugrumat orice inițiativă liberă.

România nu a devenit un stat european modern, a fost transformată într-un fief feudal condus de structuri paralele de putere. În locul meritocrației și al integrității, singura monedă de schimb recunoscută a fost loialitatea oarbă față de gruparea la putere. Instituțiile fundamentale ale statului au fost decapitate de specialiști și umplute sistematic cu marionete docile, indivizi fără pregătire, fără coloană vertebrală și fără alt scop decât îmbogățirea rapidă și executarea ordinelor venite de sus.

În teritoriu, această capturare a statului a îmbrăcat forme abjecte, sufocând comunitățile locale. Fiecare județ și fiecare oraș a fost împărțit ca pradă de război între baronii locali și clientela de partid. De la angajarea unei îngrijitoare în școală sau a unui asistent în spital, până la numirea directorilor de deconcentrate și adjudecarea contractelor publice, totul a fost condiționat de carnetul de partid și de servilism. Cetățeanul simplu a fost strivit de acest mecanism nemilos, fiind forțat fie să se supună slugarnic, fie să ia calea exilului pentru a-și păstra demnitatea.

CITEȘTE ȘI:  Miorița sub bocancul demagogiei: trădarea protestului curat al ciobanilor români

Destrămarea doctrinei politice și fuziunile de cumetrie au desăvârșit degradarea scenei politice. Dispariția PNL prin înghițirea și contopirea sa cu PDL-ul lui Băsescu este exemplul clar al falimentului moral. Un partid istoric, creat pe idei de libertate și dezvoltare, s-a predat fără luptă aparatului politic de obediență și clientelism, transformându-se într-o anexă fără ideologie, fără principii și fără rușine. Politica românească a încetat să mai fie un spațiu al confruntării de idei, devenind o simplă piață de negociere a funcțiilor și resurselor bugetare.

Astăzi, privim la o clasă politică formată din veritabili păcălici ai istoriei post-comuniste, personaje grotești care au confundat conducerea statului cu administrarea propriei moșii. Fără cultură generală, fără viziune strategică și lipsiți de cel mai elementar simț al responsabilității naționale, acești actori conjuncturali se perindă prin funcții înalte debitând lozinci goale. Ambiția lor nemăsurată, dublată de o ignoranță crasă, a împins țara la marginea prăpastiei economice și sociale, în timp ce ei își arogă meritul de a fi „salvatori”.

În acest peisaj al degradării, actualul președinte, Nicușor Dan, apare drept victima perfectă și utilă a propriei sale naivități. Este păcălit zilnic de toți actualii politicieni, acești păcălici ai istoriei, și transformat într-un simplu figurant decorativ. Serviciile secrete și grupurile de interese îi șoptesc la ureche doar ceea ce vor ele să audă, creându-i o realitate paralelă, cosmetizată, în timp ce în spatele ușilor închise se tranșează adevărata putere și resursele țării. Izolat în propria bulă și lipsit de anvergura necesară pentru a înfrunta sistemul, el execută orbeste un scenariu scris de alții.

CITEȘTE ȘI: Apostolul din Apuseni: Avram Iancu și testamentul nescris al demnității românești

Când ambiția omoară rațiunea, iar manipularea înlocuiește actul de decizie, orice demers public devine un hazard periculos. Liderii conjuncturali ai prezentului acționează din impuls, din orgoliu și din teama de a nu pierde controlul asupra resurselor. Lipsa de pregătire și incapacitatea de a înțelege complexitatea guvernării transformă fiecare criză într-un dezastru administrativ, acoperit repede cu propagandă media și dezinformare plătită generos din bani publici.

Societatea românească plătește astăzi prețul usturător al acestei pasivități și al înghițirii repetate a găluștilor electorale. Încrederea în instituții este complet distrusă, iar sentimentul general este cel al unei oboseli cronice și al unei lehamite adânci. Cetățenii privesc neputincioși cum resursele publice sunt devalizate fără milă pentru a hrăni un aparat de stat umflat și ineficient, în timp ce infrastructura, educația și sănătatea se prăbușesc văzând cu ochii.

Tragedia cea mai mare nu se rezumă la jaful instituționalizat, în joc fiind însăși fibra morală a națiunii. Prin promovarea agresivă a imposturii și a lichelelor la vârful statului, s-a transmis un semnal devastator: munca cinstită, pregătirea și valoarea nu valorează nimic dacă nu ești mufat la rețeaua corectă. Această inversare a valorilor a alungat milioane de români din țară și a lăsat în urmă o populație demoralizată, manipulată prin frică și dezbinare.

CITEȘTE ȘI: Primul pas pe poarta școlii: între nostalgia părinților, tăcerea profesorilor și speranța unei națiuni

Dacă nu va exista o deșteptare din această letargie, dacă societatea civilă și puținii oameni integri rămași nu vor refuza explicit să mai valideze acest spectacol al imposturii, România riscă să rămână definitiv un stat eșuat. Nu mai este vorba despre stânga sau dreapta, despre doctrine sau programe de guvernare; este vorba despre o luptă de supraviețuire împotriva unui sistem de pradă care a parazitat întreaga națiune și care refuză să părăsească scena de bunăvoie.

Libertatea nu se pierde într-o singură noapte de tiranie, se dizolvă lent, în tăcerea resemnată a celor care acceptă răul cel mai mic drept doctrină și compromisul drept singura cale de supraviețuire, iar când interesele de grup și ambițiile orbitoare confiscă resursele, mințile și speranța, omul încetează să mai fie stăpânul propriului destin, devenind un simplu spectator în propria țară, captiv într-o arhitectură a fricii și a imposturii. Nicio zidire ridicată pe dispreț față de adevăr nu are vocația veșniciei, iar adevărata renaștere nu va veni din palatele puterii și nici din cancelariile în care se tranzacționează conștiințe, va izvorî din adâncul fiecărui suflet, în clipa tăcută, dar definitivă, în care omul își redescoperă demnitatea și refuză să mai fie complice la propria umilire. Miza acestei bătălii este profund umană, o luptă pentru sufletul unei națiuni rănite, iar recuperarea libertății pierdute începe în momentul în care rațiunea își reia locul în fața trufiei și adevărul redevenit nenegociabil ne luminează din nou conștiința, fiindcă o societate se prăbușește atunci când tace, dar renaște în clipa în care refuză să mai îngenuncheze.

Warning: Attempt to read property "ID" on bool in /home/fluxinfo/monitorulzileimaramures.ro/wp-content/themes/jannah/framework/functions/post-actions.php on line 114