De ce bunicii par să-și răsfețe nepoții mai mult decât și-au răsfățat propriii copii. Ce arată studiile despre creier

Mulți părinți observă că bunicii manifestă față de nepoți o răbdare aparte, sunt mai îngăduitori și oferă mai multă afecțiune decât își amintesc că au primit în copilărie. Un studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea Emory din Statele Unite, publicat în 2021 în revista științifică Proceedings of the Royal Society B, a analizat activitatea cerebrală a bunicilor și a identificat diferențe în reacțiile acestora atunci când privesc fotografii ale nepoților, comparativ cu imaginile propriilor copii deveniți adulți.

Rezultatele oferă o posibilă explicație pentru comportamentul mai blând al bunicilor, fără să demonstreze însă că aceștia își iubesc nepoții mai mult decât propriii copii.

Ce se întâmplă în creier când bunicii își privesc nepoții

Cercetarea realizată de o echipă de la Universitatea Emory, din Atlanta, a inclus 50 de bunici, fiecare având cel puțin un nepot biologic cu vârsta cuprinsă între 3 și 12 ani. Cu ajutorul rezonanței magnetice funcționale, specialiștii au analizat activitatea cerebrală în timp ce participantele priveau fotografii cu nepoții, cu propriii copii adulți și cu persoane necunoscute.

Rezultatele au indicat o activare mai pronunțată a unor regiuni cerebrale asociate empatiei emoționale atunci când bunicile priveau imaginile nepoților. Au fost observate și reacții în zone implicate în motivație și pregătirea pentru acțiune.

Potrivit explicațiilor prezentate de publicația Business Insider, antropologul și neurologul James Rilling, autorul principal al studiului, consideră că aceste rezultate sugerează o capacitate accentuată a bunicilor de a rezona emoțional cu experiențele copiilor mici.

De ce relația cu propriii copii adulți este diferită

Atunci când participantele priveau fotografiile copiilor lor deveniți adulți, activitatea cerebrală indica mai ales implicarea unor regiuni asociate empatiei cognitive.

Într-un interviu citat de postul american NBC News, James Rilling a explicat diferența dintre cele două forme de empatie. Empatia emoțională presupune să simți, într-o anumită măsură, emoțiile unei alte persoane, în timp ce empatia cognitivă se referă la capacitatea de a înțelege ce gândește sau simte cineva și motivele din spatele reacțiilor sale.

Această diferență ar putea explica de ce bunicii par să reacționeze cu mai multă sensibilitate la bucuriile, temerile și supărările nepoților mici, în timp ce relația cu propriii copii adulți implică și înțelegere, experiență și responsabilități construite de-a lungul anilor.

Totuși, rezultatele nu înseamnă că afecțiunea bunicilor față de copiii lor a dispărut sau că iubirea pentru nepoți este în mod obiectiv mai puternică.

Bunicile și tații reacționează diferit

Cercetătorii au comparat rezultatele și cu date provenite dintr-un studiu anterior, realizat pe tați care priveau fotografii ale propriilor copii. În comparația respectivă, bunicile au prezentat, în medie, o activare mai puternică a unor regiuni cerebrale asociate empatiei emoționale și motivației.

James Rilling a interpretat constatările ca pe un indiciu al existenței unui sistem general de îngrijire a copiilor, care poate fi activat atât la părinți, cât și la bunici, potrivit relatărilor despre cercetare publicate de Business Insider.

Comparația trebuie privită cu prudență, deoarece datele provin din cercetări distincte, iar studiul dedicat bunicilor a inclus numai femei. Prin urmare, rezultatele nu permit concluzii generale despre diferențele dintre bunici și bunici bărbați.

Copiii mici trezesc un instinct special de protecție

Vârsta nepoților ar putea reprezenta un factor important. Copiii mici au trăsături și comportamente care atrag atenția adulților și stimulează reacțiile de îngrijire. Acest fenomen este asociat, în cercetările despre comportamentul uman, cu răspunsurile emoționale la aspectul și nevoile copiilor.

Autorul studiului a admis că aspectul copiilor mici ar putea influența reacțiile observate. Totuși, comparația dintre nepoții cu vârste între 3 și 12 ani și copiii adulți nu permite separarea completă a efectului vârstei de cel al relației de familie.

De ce bunicii sunt uneori mai îngăduitori

Dincolo de explicațiile neurologice, există și factori care țin de experiența de viață. Bunicii au trecut deja prin etapa creșterii propriilor copii și pot privi responsabilitățile familiale dintr-o altă perspectivă. În plus, timpul petrecut cu nepoții nu presupune întotdeauna aceleași obligații cotidiene pe care le implică rolul de părinte.

Astfel, bunicii pot avea mai multă libertate să se concentreze asupra jocului, afecțiunii și experiențelor plăcute. În același timp, părinții rămân responsabili pentru reguli, educație și organizarea vieții de zi cu zi, ceea ce poate crea impresia unei diferențe de atitudine.

Implicarea bunicilor poate contribui la bunăstarea emoțională și la dezvoltarea copiilor, însă efectele depind de calitatea relației și de contextul familial, după cum arată cercetările din domeniul dezvoltării copilului prezentate în presa de specialitate.

În concluzie, studiul publicat în Proceedings of the Royal Society B sugerează că bunicii pot răspunde diferit la nevoile emoționale ale nepoților și ale copiilor lor adulți. Cercetarea nu demonstrează că nepoții sunt iubiți mai mult, ci evidențiază posibile diferențe în modul în care creierul reacționează la cele două relații. Numărul limitat de participante și absența bunicilor bărbați reprezintă, de asemenea, limite importante ale concluziilor.

Warning: Attempt to read property "ID" on bool in /home/fluxinfo/monitorulzileimaramures.ro/wp-content/themes/jannah/framework/functions/post-actions.php on line 114