Prof. Constantin Stoenescu: Ce înseamnă „partid normal la cap”?

Într-o intervenție recentă, Ciprian Ciucu, primarul Capitalei, lider politic cunoscut, a făcut un rechizitoriu îndreptățit la adresa partidelor din care nu a scăpat niciunul, scoțându-l pe al său „cel mai normal la cap”. Las la o parte afirmațiile sale critice, observații asemănătoare am iterat și eu cu alte ocazii, acum aș vrea doar să desfășor o analiză a înțelesului expresiei „partid normal la cap”, să precizez intervalul normalității politice de partid și să analizez condițiile de posibilitate ale unei asemenea normalități în peisajul politic de la noi.
CITEȘTE ȘI: Tragedia manualelor școlare
Pentru a înțelege ce înseamnă un „partid nomal la cap”, fie doar și doar într-un sens metaforic, trebuie mai întâi să ne fie clar ce este acela un partid. Spun asta pentru că sunt mulți aceia, chiar și de la nivelul conducerii diverselor partide, care prin discursul și acțiunile lor în numele partidului pe care îl reprezintă se îndepărtează de fapt de la rostul pe care ar trebui să-l aibă un partid politic în societatea politică.
Așa cum ne sugerează chiar etimologia sa, partidul este doar o parte a unui spectru politic, ceea ce însemnă că pluralismul politic este starea de normalitate. O societate cu un singur partid, așa cum am experimentat în istoria noastă recentă de dinainte de 1989, este una totalitaristă, adică deloc normală. Se pare însă că mulți politicieni sau aspiranți la acest statut sunt adesea tentați să creadă că partidul lor este unicul și să vorbească în numele întregului, cel mai întâlnit simptom discursiv al acestei erori grave fiind vorbirea în numele poporului. Aceasta-i retorica cea mai facilă pe care ne-o pot furniza mințile dictatoriale, acelea care exclud dialogul și se închid în propria schemă vizionară, deseori aberantă și periculoasă chiar pentru poporul pe care pretind că îl reprezintă prin vocea lor.
CITEȘTE ȘI: Cercul care se închide
Ca să revenim la realitate, trebuie să devenim mai modești și să acceptăm că un partid nu este nimic altceva decât o asociație cetățenească, dar, de reținut, una cu caracter politic, care reunește cetățenii cu drept de vot care împărtășesc în comun o viziune comună asupra societății și transformării ei, au valori și preferințe doctrinare comune. Din păcate, tocmai acest aspect doctrinar este foarte confuz la nivel social, ceea ce a dus și la șubrezirea partidelor în privința respectării unor principii politice de identitate. Dacă ar fi să menționăm câteva doctrine precum cea liberală, social-democrată, conservatoare, socialistă, ecologistă, ori naționalistă, atunci o condiție decisivă de normalitate ar fi ca fiecare partid să-și respecte identitatea doctrinară, adică liberalii să fie liberali, social democrații să fie social-democrați, conservatorii să fie conservatori și așa mai departe. Or, din păcate, pe scena noastră politică avem multe struțocămile.
Mai departe. Tocmai pentru că sunt doar părți, partidele trebuie să se afle în dialog și în competiție, să coopereze și să se coordoneze în legătuă cu anumite obiective, să încerce să reprezinte cât mai bine interesele părții în numele căreia acționează. Scopul principal al luptei politice a unui partid ar trebui să fie obținerea puterii de stat prin alegeri libere, apoi să-și exercite puterea și să și-o mențină în mod democratic în cadrele constituționale. Așadar, o altă condiție de normalitate a unui partid este să ia în considerare celelalte partide, să asigure un dialog politic și o competiție onestă. Știm bine însă că aceste lucruri nu se întâmplă, dialogul este de cele mai multe ori gâlceavă jignitoare, iar așa-zisa competiție este dominată de acțiuni care seamănă cu veritabile exorcizări ale răului.
CITEȘTE ȘI: Reziliență economică și pluralism politic
Și acum vine condiția cel mai greu de îndeplinit de un partid care vrea să fie „normal la cap”, aceea a bunei guvernări în cazul deținerii puterii, adică exercitarea puterii în beneficiul cetățenilor. Aceasta înseamnă că cetățenii trebuie să vadă și să simtă că viața lor este mai bună, că în societate se produc transformări pozitive, că se acordă atenție educației și sănătății, că actul de justiție se face cu dreptate, că interesele naționale sunt asigurate, și așa mai departe, corespunzător cu accentele de pe agenda doctrinară a fiecărui partid.
Pe scurt, un „partid normal la cap” vede realitatea socială și economică a țării, știe unde ne aflăm și ce trebuie făcut, ia decizii și lucrează în folosul cetățenilor. Să fie oare prea mult?









