România ocupă una dintre cele mai slabe poziții la nivel global în ceea ce privește reziliența sistemelor alimentare, clasându-se pe locul 52 din 60 de țări analizate și pe ultimul loc în Uniunea Europeană. Situația reflectă vulnerabilități majore într-un sector esențial, în condițiile în care țara noastră se află în apropierea unor state precum Tanzania sau Rwanda în acest clasament.

Potrivit studiului realizat de Economist Impact, cele mai performante sisteme alimentare din lume sunt în Portugalia, Franța și Marea Britanie, fiind evaluate pe baza accesibilității, disponibilității, calității alimentelor și capacității de adaptare la riscuri climatice. Chiar și aceste state nu depășesc scorul de 80 din 100, ceea ce arată că vulnerabilități există la nivel global.

CITEȘTE ȘI: Agonia unei națiuni: dansul marionetelor pe puntea unui Titanic numit România

Unul dintre cele mai slabe puncte pentru România este capacitatea de răspuns la schimbările climatice, un pilon esențial al securității alimentare. În timp ce state precum Marea Britanie performează la acest capitol, România rămâne în urma majorității țărilor europene, alături de Ungaria, ceea ce indică o lipsă de adaptare la noile condiții climatice.

Deși are un potențial agricol ridicat, România nu se regăsește nici în topul marilor producători, nici al exportatorilor globali de alimente. În prezent, doar 15 țări asigură aproximativ 70% din producția mondială de hrană, iar din Uniunea Europeană doar Franța și Germania se află pe această listă. Această situație evidențiază decalajul dintre potențial și performanță în agricultura românească.

Problemele sunt amplificate și de costurile dietelor sănătoase și de risipa alimentară ridicată. O parte semnificativă a alimentelor se pierde înainte de a ajunge pe piață, iar un procent important este irosit la nivelul gospodăriilor. Autoritățile încearcă să reducă acest fenomen prin măsuri de raportare și sancțiuni pentru operatorii din sectorul agroalimentar.

În acest context, experții avertizează că vulnerabilitatea sistemului alimentar românesc este rezultatul unor disfuncționalități structurale, inclusiv mecanisme financiare ineficiente și o organizare agricolă fragilă. Aceste probleme afectează nu doar fermierii, ci întreaga economie, prin prețuri mai mari și competitivitate scăzută.

În contrast, țări precum Rwanda investesc masiv în modernizarea agriculturii, digitalizare și creșterea productivității, cu obiective clare de dezvoltare pe termen lung. Acest model evidențiază direcția în care România ar putea evolua pentru a-și consolida securitatea alimentară și poziția pe piața globală.