Ionel Crăciun: 25 aprilie – o zi a credinței, libertății și memoriei colective

Există date în calendar care depășesc simpla succesiune a zilelor și devin repere de identitate. 25 aprilie este una dintre ele – o zi în care spiritualitatea, istoria și ideea de libertate se întâlnesc în mod simbolic, dincolo de granițe și culturi.

Pentru lumea creștin-ortodoxă, această zi este dedicată Sfântului Apostol și Evanghelist Marcu, una dintre figurile esențiale ale creștinismului timpuriu, cunoscut mai ales ca autor al Evangheliei după Marcu, considerată de mulți cercetători cea mai veche dintre cele patru Evanghelii. Marcu, numit și Ioan Marcu în unele texte biblice, a fost un apropiat al apostolilor, în special al Sfântul Apostol Petru, al cărui ucenic și colaborator a fost. Tradiția spune că Evanghelia sa reflectă, în mare parte, predicile și mărturiile lui Petru despre viața lui Iisus Hristos. De asemenea, Marcu a fost tovarăș de misiune cu Sfântul Apostol Pavel și cu Sfântul Apostol Barnaba, participând la răspândirea creștinismului în afara Palestinei.

Unul dintre cele mai importante merite ale sale este întemeierea comunității creștine din Alexandria, unul dintre marile centre culturale și religioase ale lumii antice. Aici a devenit primul episcop și a pus bazele a ceea ce avea să devină ulterior Biserica Alexandriei.

Sfântul Marcu este considerat martir. Potrivit tradiției, a fost ucis în Alexandria în jurul anului 68 d.Hr., în timpul persecuțiilor împotriva creștinilor. Moartea sa a întărit și mai mult influența comunității pe care a fondat-o.

În iconografie, Marcu este reprezentat adesea alături de un leu, simbol al curajului, al regalității și al puterii spirituale. Acest simbol a devenit celebru mai ales în Veneția, unde Sfântul Marcu este patronul spiritual al orașului.

Moștenirea sa rămâne una profundă: Evanghelia sa este un text esențial pentru înțelegerea vieții și învățăturilor lui Hristos, iar activitatea misionară a contribuit decisiv la răspândirea creștinismului în primele secole.

Figura sa reprezintă nu doar începuturile creștinismului organizat, ci și puterea cuvântului transmis mai departe peste secole. Într-o lume dominată de viteză și superficialitate, mesajul Evangheliei sale rămâne un apel la reflecție, la esență și la credință autentică.

Dar 25 aprilie nu este doar despre trecutul religios, ci și despre luptele moderne pentru libertate. În Italia, această zi marchează Festa della Liberazione, comemorând sfârșitul ocupației naziste și prăbușirea regimului fascist în 1945.

După ani de dictatură sub conducerea lui Benito Mussolini, Italia a fost implicată în război de partea Germaniei naziste. În 1943, regimul fascist a început să se prăbușească, iar țara a intrat într-o perioadă de haos, cu nordul controlat de forțele naziste și de un guvern fascist loial lui Mussolini.

Pe 25 aprilie 1945, mișcarea de rezistență italiană – cunoscută sub numele de partizani – a declanșat o insurecție generală în marile orașe din nord, precum Milano și Torino. Aceasta a dus la eliberarea rapidă a acestor orașe și la sfârșitul ocupației naziste.

Ziua simbolizează victoria împotriva fascismului și nazismului, revenirea Italiei la democrație și sacrificiul celor care au luptat în rezistență Este și un moment de reflecție asupra valorilor democratice și a pericolelor regimurilor autoritare și  o zi în care memoria colectivă reamintește cât de fragilă este libertatea și cât de scump a fost prețul ei.

În Portugalia, 25 aprilie este sinonim cu speranța și renașterea democratică. Dia da Liberdade celebrează Revoluția Garoafelor, momentul în care un regim autoritar condus de António de Oliveira Salazar și continuat ulterior sub Marcelo Caetano, a fost înlăturat aproape fără violență, prin voința poporului și curajul armatei. Imaginea garoafelor puse în țeava armelor a devenit un simbol global al schimbării pașnice.

Spre deosebire de multe revoluții din istorie, cea portugheză a fost remarcabil de pașnică. Soldații și civilii au fraternizat, iar florile de garoafe puse în țeava armelor au devenit simbolul schimbării fără violență.

„Dia da Liberdade” simbolizează sfârșitul dictaturii Estado Novo, restabilirea libertății de exprimare și a drepturilor politice, începutul democrației moderne în Portugalia și deschiderea țării către Europa și lume.

Dia da Liberdade nu este doar o zi de comemorare, ci și un simbol viu al valorii libertății. Pentru portughezi, 25 aprilie amintește că schimbarea politică poate fi realizată fără violență și că democrația trebuie protejată constant.Este, în esență, o sărbătoare a curajului colectiv și a puterii oamenilor de a-și rescrie propriul destin.

Privind aceste trei semnificații împreună, 25 aprilie capătă o dimensiune aparte. Este o zi care vorbește despre credință, dar și despre acțiune. Despre valori spirituale, dar și despre responsabilitate civică. Despre trecut, dar mai ales despre felul în care alegem să construim viitorul.

Într-o epocă în care libertatea este adesea considerată un dat, iar credința – o opțiune personală marginală, 25 aprilie vine ca un memento discret, dar ferm: nimic din ceea ce contează cu adevărat nu este garantat. Nici credința, nici libertatea, nici demnitatea.

Poate că tocmai de aceea această zi merită nu doar marcată, ci înțeleasă.

Warning: Attempt to read property "ID" on bool in /home/fluxinfo/monitorulzileimaramures.ro/wp-content/themes/jannah/framework/functions/post-actions.php on line 114