Victor BANȚA: România, mai avansată în renunțarea la cărbune decât marile economii europene. Provocarea este sincronizarea tranziției
Paradoxal, România a ajuns într-o poziție aparte în Europa, fiind una dintre țările care au redus cel mai rapid dependența de energia pe cărbune, dar care se confruntă simultan cu provocări legate de ritmul înlocuirii acestor capacități.
Pe scurt, România a făcut mai repede ce alții încă amână. Problema este ce vine după.
Datele publice indică faptul că, în ultimele trei decenii, capacitatea instalată pe cărbune a scăzut de la aproximativ 12.000–13.000 MW la sub 3.000 MW. Această evoluție plasează România printre statele europene cele mai avansate în reducerea utilizării cărbunelui.
Reducere rapidă, dar context diferit în Europa
Polonia încă se bazează masiv pe cărbune. Germania a ales un calendar clar, dar mai lung. Asta și pentru că a avut și cea mai mare putere instalată. Cehia merge pe o variantă intermediară, etapizată.
Prin comparație, România a redus capacitatea pe cărbune într-un ritm mult mai accelerat, ajungând la o scădere de aproximativ 75%, în timp ce în marile economii europene reducerea se situează, în general, între 25% și 50%.
România a redus cel mai mult. Dar nu a construit în același ritm.
| Țară | Capacitate 1990 | Capacitate 2026 | Reducere de putere instalată | Reducere % |
| România | 12 – 13 GW | 2.6 – 3 GW | 9 – 10 GW | 75% |
| Germania | 50 – 60 GW | 26 – 28 GW | 25 – 30 GW | 45–50% |
| Polonia | 30 – 35 GW | 23 – 25 GW | 8 – 10 GW | 25–30% |
| Cehia | 12 – 15 GW | 6 – 7 GW | 6 – 8 GW | 45–55% |
Cauzalitate: calitatea lignitului
Diferența reală apare din calitatea combustibilului. Lignitul utilizat în România are, în general, o putere calorifică mai redusă decât cel utilizat în alte state europene. Acest lucru implică un consum mai mare de combustibil dar și de alte resurse pentru producerea aceleiași cantități de energie, precum și costuri operaționale și de mediu mai ridicate.
În aceste condiții, reducerea ponderii lignitului în mixul energetic nu este doar o decizie de politică energetică, ci și rezultatul unor limitări tehnice și economice obiective ale României.
| Țară | Tip combustibil dominant | Putere calorifică (kcal/kg) | Observații |
| România | Lignit | 1.450 – 1.950 | Conținut ridicat de umiditate, variabilitate mare |
| Cehia | Lignit | 1.800 – 2.200 | Mai stabil calitativ decât în RO |
| Germania | Lignit | 1.860 – 2.500 | Zăcăminte uniforme, exploatare eficientă |
| Polonia | Lignit /huilă inferioară | 2.200 – 2.350 | Combustibil superior lignitului din RO |
Rolul Complexul Energetic Oltenia în tranziție
În centrul acestei transformări se află Complexul Energetic Oltenia, principalul producător de energie pe bază de lignit din România.
Compania funcționează în baza unui plan de restructurare aprobat de Comisia Europeană, validat prin acte normative de Guvern și Parlament, care prevede reducerea treptată a capacităților pe cărbune și dezvoltarea unor proiecte alternative, inclusiv centrale pe gaz și parcuri fotovoltaice.
Spre deosebire de alte state europene, unde tranziția este distribuită între mai mulți operatori, în România procesul este concentrat în mare măsură în jurul Complexului Energetic Oltenia. Acest lucru amplifică atât importanța, cât și responsabilitatea acestui actor în arhitectura energetică a țării generând și efecte sociale la scară mai mare și mai dense.
| Țară | Companii dominante | Rol în sistem energetic | Strategie de tranziție |
| România | Complexul Energetic Oltenia | Producător strategic pe lignit, rol în securitatea sistemului | Reducere treptată + conversie către gaz și regenerabile |
| Germania | RWE, LEAG | Pilon major al sistemului energetic | Tranziție etapizată, investiții masive în regenerabile |
| Polonia | PGE Polski Grupa Energetyczna, Enea | Dominant în producția de energie | Menținere + tranziție lentă + nuclear |
| Cehia | ČEZ | Actor major în sistem | Tranziție graduală + nuclear + gaz |
Provocarea principală: sincronizarea investițiilor
Deși direcția strategică este clară, datele publice indică faptul că implementarea proiectelor de înlocuire nu a urmat în totalitate calendarul inițial.
Această situație a generat:
- ajustări ale planurilor,
- prelungiri temporare ale unor capacități existente,
- necesitatea revizuirii strategiilor inițiale.
Diferența față de alte state europene nu este dată doar de nivelul de ambiție, ci de modul în care este gestionată sincronizarea între închiderea și înlocuirea capacităților.
O tranziție mai rapidă, dar mai expusă
Comparativ cu Germania, Polonia sau Cehia, România a accelerat procesul de reducere a cărbunelui. În același timp, aceste state au ales să mențină capacități mai mari pentru o perioadă mai lungă, pentru a asigura stabilitatea sistemului energetic.
Rezultă două modele distincte:
- tranziție mai lentă, dar robustă,
- tranziție mai rapidă, dar mai expusă.
Concluzie
România nu se află într-o poziție inferioară în ceea ce privește renunțarea la cărbune. Din perspectiva reducerii capacităților, este chiar mai avansată. Provocarea majoră rămâne însă dezvoltarea la timp a unor alternative viabile.
În lipsa acestei sincronizări, progresul tehnic poate fi însoțit de riscuri sistemice.
Tranziția energetică nu înseamnă doar închiderea unor capacități. Înseamnă capacitatea de a construi în același timp ceea ce le înlocuiește.
În acest context, transparența și informarea corectă devin esențiale, atât pentru decidenți, cât și pentru public și angajați.
Pentru că, într-un domeniu strategic precum energia, un principiu rămâne esențial: adevărul trebuie să primeze.
Warning: Attempt to read property "ID" on bool in /home/fluxinfo/monitorulzileimaramures.ro/wp-content/themes/jannah/framework/functions/post-actions.php on line 114
