În apropierea zilei de 26 iunie, Ziua Internațională Împotriva Traficului și Consumului Ilicit de Droguri, spațiul public va fi din nou populat de mesaje, campanii și  discursuri oficiale care vor abunda în cifre și statistici reci. Unele vor vorbi despre trafic, altele despre prevenție și despre responsabilitatea instituțiilor.

Ca medic psihiatru, aș vrea însă să aduc în discuție un subiect mai puțin discutat public și mult mai important din punct de vedere medical: ce se întâmplă în creierul unui adolescent atunci când începe consumul.

CITEȘTE ȘI: Realitatea din spatele sloganelor: De ce eșuează prevenția clasică în fața drogurilor

Dincolo de dimensiunea juridică, socială sau morală a fenomenului, există o realitate biologică pe care nu o putem negocia. Creierul de la această vârstă este o capodoperă în plină șlefuire, un teritoriu de o plasticitate fascinantă, dar și de o vulnerabilitate extremă în fața asediului toxic. Ceea ce începe ca o curiozitate estivală într-o seară de vacanță se transformă de multe ori, într-un asalt direct asupra sinapselor, lăsând în urmă episoade psihotice acute, depresii severe și anxietăți greu de domolit, dar și afectarea funcțiilor cognitive. Creierul adolescentului nu este un creier matur, el se află într-un proces intens de dezvoltare și remodelare. Circuitele care controlează impulsurile, capacitatea de analiză, anticiparea consecințelor și reglarea emoțională sunt încă în construcție. Din acest motiv, atunci când un adult și un adolescent consumă aceeași substanță, consecințele nu sunt comparabile. Această vulnerabilitate nu este o opinie și nici o figură de stil, este un fapt demonstrat de neuroștiință.

În ultimii ani observăm nu doar că vârsta de debut a consumului pare să scadă, dar substanțele întâlnite astăzi sunt tot mai greu de identificat și de anticipat din punct de vedere clinic. Mulți tineri cred că știu ce consumă, în realitate, de cele mai multe ori, nici ei și nici medicul care îi tratează în urgență nu pot avea această certitudine.

Aici începe una dintre cele mai mari probleme medicale ale prezentului. Nu mai discutăm doar despre consumul unei substanțe, discutăm despre intervenția brutală a unor compuși chimici necunoscuți asupra unui creier aflat încă în dezvoltare.

Una dintre cele mai persistente convingeri pe care le întâlnesc în discuțiile cu adolescenții este ideea că efectele grave li se întâmplă altora. Dependența, psihoza, internarea, deteriorarea cognitivă sau tentativele de suicid par să aparțină unei categorii abstracte de oameni, întotdeauna aflați la o distanță confortabilă de propria persoană. Această percepție nu este rezultatul lipsei de inteligență, este, în mare măsură, consecința modului în care funcționează creierul la această vârstă. În adolescență există un dezechilibru fiziologic între sistemele cerebrale implicate în căutarea recompensei și cele responsabile de autocontrol. Regiunile care generează senzația de noutate, plăcere și stimulare emoțională sunt extrem de active. În schimb, cortexul prefrontal, implicat în anticiparea consecințelor și evaluarea riscurilor, își continuă maturizarea până în jurul vârstei de 25 de ani. Din acest motiv, adolescentul nu este lipsit de informație. El poate cunoaște perfect riscurile la nivel teoretic, problema apare în momentul deciziei concrete, atunci când recompensa imediată devine mai convingătoare decât un pericol perceput ca fiind îndepărtat. Această particularitate neurobiologică transformă adolescența într-o perioadă de vulnerabilitate specială pentru dezvoltarea comportamentelor adictive.

CITEȘTE ȘI: 1 Iunie dincolo de clișee: Cum să-i oferi copilului singurul dar care nu are preț: certitudinea că este văzut și auzit

Ceea ce nu se vede în primele minute

În mediul online și în cercurile de consum, substanțele sunt prezentate prin efectele lor imediate: euforie, energie crescută, dezinhibiție, senzația de apartenență la grup sau amplificarea experiențelor senzoriale. Nu se vorbește despre ceea ce urmează după dispariția acestor efecte.

Majoritatea substanțelor psihoactive produc eliberări masive și artificiale de dopamină, neurotransmițător implicat în sistemul cerebral de recompensă. Creierul nu este construit pentru asemenea descărcări repetate și în încercarea de a se adapta, începe să reducă sensibilitatea propriilor receptori. Consecința este paradoxală. Cu cât stimularea este mai intensă, cu atât capacitatea de a simți plăcere în mod natural scade. Astfel, activități care înainte produceau satisfacție, sportul, relațiile sociale, reușitele școlare, hobby-urile, devin progresiv lipsite de interes.

Pacientul nu mai consumă pentru a se simți bine și ajunge să consume pentru a nu se simți rău. Din punct de vedere clinic, acesta este unul dintre momentele în care observăm trecerea de la experimentare la dependență.

Printre cele mai alarmante situații pe care le întâlnim în psihiatrie se află episoadele psihotice induse de substanțe. Pentru mulți părinți, termenul de psihoză pare îndepărtat și aproape imposibil de asociat cu propriul copil. Din păcate, practica medicală ne obligă să privim această realitate. Anumite substanțe, în special compușii sintetici cu potență ridicată, pot produce perturbări severe ale percepției și gândirii. Pacientul poate auzi voci inexistente, poate vedea imagini care nu există sau poate dezvolta convingeri delirante că este urmărit, supravegheat ori amenințat. În aceste momente, contactul cu realitatea se alterează. Pentru familie, experiența este șocantă, părinții au impresia că privesc un copil complet diferit de cel pe care îl cunoșteau.

CITEȘTE ȘI:  22 Mai: reflecții de Ziua Internațională a Biodiversității din cabinetul unui psihiatru

Pentru medic, urgența este dublă, trebuie tratat episodul acut și trebuie evaluat dacă simptomele vor dispărea complet după întreruperea consumului sau dacă substanța a declanșat o vulnerabilitate psihiatrică preexistentă. Nu fiecare episod psihotic se transformă într-o boală psihică severă, dar fiecare episod psihotic reprezintă un semnal de alarmă major.

Atunci când discutăm despre droguri, atenția se concentrează frecvent asupra situațiilor dramatice, supradoze, accidente, internări sau intervenții de urgență.

Există însă și o categorie de efecte mult mai discrete. Consumul repetat în adolescență poate afecta procese cognitive esențiale, atenția susținută, memoria de lucru, viteza de procesare a informației și capacitatea de planificare. Aceste modificări nu sunt întotdeauna spectaculoase, ele se manifestă prin scăderea performanțelor școlare, dificultăți de concentrare, abandonarea activităților care înainte produceau satisfacție sau retragerea progresivă din relațiile sociale. Tocmai pentru că apar lent, ele sunt observate târziu.

În cabinet, părinții descriu frecvent aceeași senzație: „Nu mai este copilul pe care îl știam”.

CITEȘTE ȘI: Pierdere, tranziție, reconstrucție. Schimbarea, adaptarea și echilibrul psihic în viața cotidiană

De cele mai multe ori, nu asistăm la o transformare bruscă, ci la acumularea lentă a acestor modificări neurobiologice și psihologice care schimbă comportamentul, motivația și funcționarea globală a adolescentului. Iar atunci când familia observă în sfârșit dimensiunea problemei, procesul de recuperare este deja mult mai dificil decât ar fi fost prevenția.

După ani de practică, am învățat că dependența nu începe atunci când un adolescent ajunge într-un cabinet de psihiatrie, în acel moment, ea este deja o realitate. Dependența începe mult mai devreme, într-un moment aparent banal, într-o decizie pe care nimeni nu o consideră importantă, în convingerea firească a vârstei că lucrurile grave li se întâmplă întotdeauna altora.

Poate că tocmai de aceea prevenția rămâne atât de dificilă. Ea nu se vede, nu produce titluri, nu generează imagini spectaculoase, nu poate fi măsurată prin numărul celor care au fost salvați de la o greșeală pe care nu au mai făcut-o.

CITEȘTE ȘI: Simptome reale, analize normale – anxietatea, de la percepție la disfuncție

Ca medic psihiatru, continui însă să cred că aceasta este singura investiție care merită făcută fără ezitare, pentru că fiecare adolescent care nu ajunge pacient reprezintă, în fond, cea mai importantă reușită a noastră.

Medicina poate trata multe dintre consecințe, dar din păcate nu poate rescrie trecutul.

Vacanța de vară începe, din nou, cu promisiunea libertății. Zile mai lungi, mai puține reguli, mai mult timp petrecut cu prietenii, festivaluri, tabere și experiențe noi. Pentru cei mai mulți adolescenți, aceasta este perioada în care își construiesc amintiri frumoase și își consolidează independența. Pentru unii însă, aceeași libertate poate deveni contextul primei întâlniri cu substanțele psihoactive.

CITEȘTE ȘI: Ce se ascunde în spatele zâmbetelor și florilor de 8 martie. Realitatea nevăzută a multor femei

Până data viitoare, vă doresc o vară liniștită, cu experiențe frumoase pentru copii și cu cât mai multe motive de încredere pentru părinți. Libertatea este una dintre cele mai valoroase experiențe ale adolescenței, iar cea mai bună protecție rămâne relația care o însoțește.