Cum s-a adaptat populația Turkana la deșert

O populație pastorală din nord-vestul Kenyei oferă cercetătorilor indicii importante despre felul în care organismul uman se poate adapta, de-a lungul generațiilor, la căldură extremă, lipsa apei și o alimentație bazată în mare parte pe produse de origine animală. Studiile genetice asupra populației Turkana au identificat mai multe regiuni ale genomului care prezintă semne de adaptare la acest mediu.

Turkana trăiesc într-una dintre cele mai aride regiuni ale Africii de Est și au practicat în mod tradițional creșterea animalelor. Alimentația lor include în principal lapte, carne și sânge provenite de la animale precum caprele și cămilele. Cercetătorii consideră că acest stil de viață a exercitat presiuni de selecție asupra populației de-a lungul timpului.

Gena STC1, în centrul descoperirii

O echipă internațională coordonată de cercetători de la UC Berkeley și Vanderbilt University a analizat 367 de genomuri complete provenite de la membri ai comunității Turkana și a examinat milioane de variante genetice.

Au fost identificate opt regiuni ale ADN-ului care prezintă dovezi de selecție naturală. Cea mai puternică asociere a fost observată în regiunea genei STC1, exprimată în rinichi.

STC1 pare să fie implicată în răspunsul organismului la deshidratare. Cercetătorii au arătat că activitatea genei este influențată de hormonul antidiuretic, mecanism care ajută organismul să concentreze urina și să reducă pierderile de apă.

Studiul sugerează, de asemenea, că această adaptare ar putea avea legătură cu modul în care rinichii gestionează produșii rezultați dintr-o dietă bogată în proteine și purine, inclusiv din consumul de carne. Cercetătorii subliniază însă că mecanismul exact necesită investigații suplimentare.

Viața în condiții de căldură și deficit de apă

Mediul în care trăiesc tradițional Turkana este caracterizat de temperaturi ridicate și acces limitat la apă. Activitățile zilnice presupun efort fizic important, inclusiv deplasări pe distanțe mari pentru procurarea apei și îngrijirea animalelor.

În acest context, capacitatea organismului de a conserva apa reprezintă un avantaj important pentru supraviețuire.

Cercetătorii consideră că adaptarea nu este rezultatul unei singure gene. Studiul a identificat mai multe regiuni genetice care ar putea fi implicate în răspunsul la deshidratare și la stilul de viață pastoral. STC1 este însă una dintre cele mai clare candidate identificate până acum.

Ce se întâmplă când Turkana se mută la oraș

Un aspect deosebit de interesant al cercetării este schimbarea stării de sănătate atunci când membrii comunității părăsesc stilul de viață tradițional.

În ultimele decenii, secetele, schimbările economice și accesul mai mare la orașe au determinat o parte dintre Turkana să renunțe la viața pastorală și să se mute în zone urbane.

Odată cu această tranziție se modifică și dieta, nivelul de activitate fizică și mediul în care oamenii trăiesc. Cercetările efectuate de echipele implicate în proiect urmăresc tocmai efectele acestei schimbări asupra sănătății.

Un studiu recent asociat proiectului a analizat relația dintre urbanizare, vârstă și sănătatea cardiometabolică la Turkana și la populația Orang Asli. Rezultatele susțin ipoteza că trecerea rapidă de la un stil de viață tradițional la unul urban poate modifica riscurile de sănătate.

Adaptare genetică, nu „superputere”

Descoperirea nu înseamnă că Turkana ar fi biologic „imuni” la efectele deshidratării sau ale unei alimentații bogate în carne. Cercetătorii vorbesc despre adaptări genetice care pot oferi avantaje într-un anumit mediu, nu despre o protecție absolută împotriva bolilor.

Mai mult, aceleași caracteristici care au fost avantajoase într-un mediu arid și în cadrul unui stil de viață pastoral pot să nu ofere aceleași beneficii într-un oraș, unde alimentația, activitatea fizică și expunerea la mediu sunt diferite.

Cercetarea populației Turkana oferă astfel un exemplu important pentru înțelegerea modului în care evoluția și mediul interacționează cu sănătatea umană. Oamenii de știință speră ca studiile viitoare să clarifice mecanismele prin care aceste adaptări influențează rinichii și metabolismul și dacă ele ar putea contribui, pe termen lung, la dezvoltarea unor noi abordări medicale pentru bolile asociate deshidratării și stresului termic.

Surse: Vanderbilt University

Warning: Attempt to read property "ID" on bool in /home/fluxinfo/monitorulzileimaramures.ro/wp-content/themes/jannah/framework/functions/post-actions.php on line 114