Prof. Constantin Stoenescu: „Alba-neagra” în politică. Efecte economice

În urmă cu mai bine de douăzeci de ani mă aflam la Londra și într-o plimbare pe malul Tamisei, undeva pe partea vechilor docuri, spre faimosul Tower Bridge, am văzut un ciorchine de oameni adunați în jurul unui eveniment. M-am apropiat din curiozitate și am văzut că prtoganiștii erau niște băieți care le propuneau londonezilor jocul „alba-neagra”, iar aceștia chiar intraseră în joc, fascinați de mișcările îndemânatice de prestigitator ale băieților care, mai ceva decât David Cooperfield, creau iluzia perfectă. M-am uitat mirat la londonezii care se lăsau seduși de acele mișcări rapide, niște trucuri care mi se păreau evidente, și i-am considerat naivi. Am povestit de mai multe ori acest episod pe care îl consider semnificativ pentru felul în care se nasc opinii înșelătoare și nu am ignorat faptul că nu era vorba despre înșelarea unei persoane, ci despre un întreg grup. Mecanismele creării iluziei funcționau pentru toți cei prezenți care căscau gura și ochii la mișcările rapide ale saltimbancului.

CITEȘTE ȘI: Vara politrucilor

Transfer acum această imagine asupra a ceea ce ni se întâmplă nouă și îmi dau seama că nu risc deloc o eroare dacă afirm că, de fapt, ne aflăm ca națiune într-un permanent joc politic de „alba-neagra”. Nu doar că politicienii migrează din proprie voință pe eșicherul politic, cu schimbări succesive de identitate politică, ascunzându-se sub cupolele protectoare ale partidelor politicie, dar însăși societatea politică asistă captivată și aprobatoare la acest sepctacol, salvând prin voturi metamorfozele politice ale împricinaților.

Dar mai avem un nivel al jocului politic de „alba-neagra”,  în afara celui practicat individual din interese politicianiste. Aș spune că până și ceea ce numim „Sistemul”, atât de des invocat în ultima vreme, este atât un jucător vîrtos cât și un mânuitor abil. Într-adevăr, prin instituțiile pe care le controlează, „Sistemul” are capacitatea de a-i albi pe unii politicieni și de a-i înnegri pe alții, ori de a-i albi și de a-i înnegri succesiv pe aceiași, după nevoi și după interese. Este ușor să găsim exemple în care la un moment dat un politican are anumite păreri despre o instituție, contrare cu ale politicianului din tabăra adversă, pentru ca ulterior, atunci când contextul intereselor se schimbă, să se schimbe și părerire lor cu 180 de grade, făcând un stânga-prejur de toată frumusețea. Și ca să glumim, urcând la un nivel metateoretic, „Sistemul” însuși este astfel privit, ieri l-au lăudat pentru că-i servea, azi îl acuză pentru că-i blochează, ori vice-versa.

CITEȘTE ȘI: Compatibilitate legală și incompatibilitatea morală

Într-adevăr, este un spectacol uluitor, cu resurse incredibile ale schimbării scamatorești, încât, în cele din urmă, până și plopul face pere și răchita micșunele. Orice este posibil atunci când vorbim despre mișcarea politică browniană din societatea românească. Și odiseea din ultimele luni a numirii noului prim-ministru poate fi încadrată acestui sport național al schimbării identităților și al basculării contradictorii a pozițiilor. Discursul public sună adesea ca un joc de „alba-neagra” în care ceea ce era alb devine negru și ceea ce era negru devine alb.

Un efect extern al acestei dinamici naționale este pierderea de încredere și formarea unei imagini nefavorabile. E drept, în ultima vreme asistăm la o erodare a încrederii în guverne, inclusiv în diversele instrumente financiare utilizate de acestea. Recent, cel mai mare fond suveran din lume, cel norvegian, chiar a anunțat că-și va reduce participațiile la diversele emisii de certificate ale trezoreriilor statale și că va acorda mai multă atenție afacerilor de tip corporatist.  Nu știu dacă guvernele și guvernările statelor lumii devin mai riscante, cert este că jocul global se modiciă și că seriozitatea este căutată mai mult în mediul privat.

CITEȘTE ȘI: Radiografia unui rating de țară

Așa ajungem la o mare vulnerabilitatate a guvernării în România, faptul că lipsesc consecvența și predictibilitatea. Cum să le ai dacă oricând albul poate deveni negru și negrul alb? Efectul este scăderea competitivității noastre pe plan global și, drept urmare, situarea marginală în raport cu fluxurile de capital și cu marile proiecte investiționale. Astfel, pentru a privi fenomenul la rece și în cunoștință de cauză, remarc că în vreme ce noi rămânem cu o imagine deteriorată, alte țări din zonă urcă din diverse motive, de exemplu, firmele poloneze au început să facă afaceri profitabile în România pentru că ratingul Poloniei este mai bun decât al nostru, Ungaria, acum fără Orban, se redresează la capitolul transparență instituțională, iar Bulgaria, de când a trecut la Euro, a început să fie văzută ca un spațiu investițional, între altele, le-a mers perfect planul cu creșterea capacității de stocare a energiei, cu profituri pentru ei în această vară fierbinte.

Într timp, aflăm că sub o cupolă, ținut la secret, sub obroc, se află un prim ministru. Pe cine pariem?

Warning: Attempt to read property "ID" on bool in /home/fluxinfo/monitorulzileimaramures.ro/wp-content/themes/jannah/framework/functions/post-actions.php on line 114