Sorin Grindeanu și politica lui „toate mi se întâmplă numai mie”

Există politicieni care, după ani de putere, ajung să vorbească despre propriul trecut ca despre o succesiune de accidente. Ei nu au fost niciodată cu adevărat responsabili. Au fost doar în încăpere. Au fost doar premieri, miniștri, lideri de partid, șefi de cabinete, colegi de drum sau oameni care „nu au știut”.

Sorin Grindeanu pare să fi devenit campionul acestei formule.

Președintele PSD se află de ani buni în centrul unor episoade politice și instituționale care ridică întrebări serioase despre responsabilitate, anturaj și criteriile după care își alege oamenii. Iar răspunsul său pare aproape invariabil: eu nu am făcut nimic ilegal, eu nu am știut, eu am plătit, eu nu am avut referințe proaste, eu nu am nicio legătură.

Numai că politica nu este doar despre răspunderea penală.

Este și despre răspunderea politică. Despre discernământ. Despre oamenii pe care îi promovezi. Despre anturajul pe care îl tolerezi. Despre explicațiile pe care le dai atunci când lucrurile se prăbușesc în jurul tău.

OUG 13: „un minus” trecut repede în arhivă

În 2017, Sorin Grindeanu era premierul României când Guvernul său a adoptat controversata OUG 13. România a ieșit în stradă într-unul dintre cele mai mari valuri de proteste de după 1989.

Ani mai târziu, la bilanțul mandatului său, Grindeanu a recunoscut că modul în care a apărut și s-a desfășurat OUG 13 a fost „un minus” al mandatului său. Iar celor care protestaseră le-a spus: „Au făcut bine! Altă întrebare!”.

Este, poate, una dintre cele mai interesante fraze pentru înțelegerea personajului politic.

Pentru că problema nu este doar dacă Sorin Grindeanu a încălcat sau nu legea. Problema este dacă un premier își asumă politic ceea ce se întâmplă sub guvernarea sa.

Nordis: „Eu am plătit”

Apoi a venit Nordis.

În referatul DIICOT privind dosarul Nordis apar zboruri cu avioane private în care s-au aflat și lideri PSD, între care Sorin Grindeanu. Grindeanu a susținut că și-a plătit călătoriile și că nu a încălcat legea.

Aici este importantă diferența dintre vinovăția juridică și întrebarea politică.

Faptul că un politician spune că și-a plătit biletul nu închide automat discuția despre relația sa cu oamenii din jurul unei companii care avea să ajungă în centrul unui uriaș scandal și al unei anchete DIICOT.

Mai ales când una dintre figurile centrale ale afacerii era Laura Vicol, deputat PSD și, pentru o perioadă, președinta Comisiei juridice a Camerei Deputaților. Site-ul oficial al Camerei Deputaților o consemnează în această funcție în februarie 2023.

Vicol a demisionat din funcția de președinte al Comisiei juridice în octombrie 2024, după investigațiile jurnalistice privind Nordis.

Iar întrebarea care rămâne pentru un partid care se revendică drept unul dintre marile partide ale României este simplă:

Cât de mult trebuie să știe un lider despre oamenii pe care îi promovează?

Și apoi apar cutiile de pantofi

În 2026, povestea a căpătat un nou episod.

Cristian Anton, fost șef de cabinet al lui Sorin Grindeanu și ulterior șef al Autorității Rutiere Române, a fost reținut de DNA într-un dosar de corupție. În urma perchezițiilor au fost descoperiți aproximativ 500.000 de euro, o parte din bani fiind ascunsă în cutii de pantofi. Ancheta vizează presupuse fapte de corupție, iar vinovăția va fi stabilită de justiție.

Și ce răspunde Grindeanu?

Că nu a avut „referințe proaste” despre omul său și că, dacă ar fi știut că există probleme, ar fi acționat.

Din nou: „eu nu am știut”.

Este o apărare juridic posibilă. Dar politic, ea ridică o întrebare incomodă: dacă oamenii ajunși în poziții importante prin proximitatea unui lider sunt ulterior implicați în anchete de corupție, unde începe și unde se termină responsabilitatea acelui lider?

Nu înseamnă că Grindeanu este vinovat pentru presupusele fapte ale altuia. Nu există o asemenea concluzie doar din existența unei relații profesionale.

Dar există o problemă politică legitimă: cine verifică oamenii, cine îi promovează și cine răspunde atunci când selecția se dovedește dezastruoasă?

Iar acum, ambasadoarea SUA

Cel mai recent episod este poate cel mai delicat.

În septembrie 2026, Grindeanu a fost implicat într-o controversă după relatări despre o întâlnire cu ambasadoarea SUA în Grecia, Kimberly Guilfoyle, la București. Discuția a căpătat o încărcătură politică suplimentară după relatări ale Wall Street Journal privind o presupusă implicare americană în schimbările politice de la București.

Grindeanu a respins această interpretare și a spus că întâlnirea nu a avut legătură cu încheierea unor contracte și că nu americanii l-au dat jos pe Bolojan.

Aici trebuie păstrată o linie roșie între fapt și speculație.

Faptul că s-au întâlnit nu dovedește că Grindeanu complota pentru căderea guvernului.

Dar tocmai pentru că PSD era implicat în conflictul politic cu Guvernul Bolojan, iar întâlnirea a avut loc în acest context, întrebările despre natura și momentul discuției sunt legitime.

În politică, uneori problema nu este doar ce ai făcut.

Este și ce poți explica limpede.

Problema nu este dacă Grindeanu este „vinovat de toate”

Nu este.

Și nici nu ar fi corect să fie făcut responsabil automat pentru orice faptă a unui fost coleg, a unui șef de cabinet sau a unei persoane cu care a călătorit.

Problema este alta.

De la OUG 13 la Nordis, de la Laura Vicol la cazul Cristian Anton și până la controversa diplomatică din aceste zile, se conturează o succesiune de situații în care explicația publică a liderului PSD revine obsesiv la aceeași idee:

„Eu nu am știut.”
„Eu nu am încălcat legea.”
„Eu am plătit.”
„Nu am avut referințe proaste.”
„Altcineva este responsabil.”

Poate că, juridic, unele dintre aceste explicații sunt suficiente.

Dar politica nu este un tribunal în care responsabilitatea începe și se termină odată cu existența unei infracțiuni dovedite.

Un lider politic nu poate controla tot ce fac oamenii din jurul său. Dar poate fi întrebat cum i-a ales, cum i-a verificat, ce a văzut, ce nu a văzut și, mai ales, dacă după fiecare scandal a învățat ceva.

Altfel, există riscul ca politica să devină un lung șir de accidente în care nimeni nu este niciodată responsabil.

Iar Sorin Grindeanu să rămână mereu personajul principal al unei povești în care, indiferent ce se întâmplă, toate i se întâmplă numai lui.

Și niciodată din cauza lui.

Warning: Attempt to read property "ID" on bool in /home/fluxinfo/monitorulzileimaramures.ro/wp-content/themes/jannah/framework/functions/post-actions.php on line 114