Ionel Crăciun: Când legea finanțează specula imobiliară pe banii statului
Sistemul de compensare a chiriei și ratei pentru personalul care beneficiază de compensația pentru chirie, conceput ca un mecanism de protecție socială, a devenit în ultimii ani terenul de joacă al unor „inginerii” patrimoniale care exploatează vidul legislativ și lipsa de corelare între bazele de date ale statului. Două practici, în special, ridică semne de întrebare asupra integrității utilizării banului public: „divorțul cu beneficiu” și „tezaurizarea pe numele minorului”.
Deși legile care prevăd acordarea compensatiei de chirie sunt stricte în litera lor, ele rămân oarbe la spiritul legii atunci când vine vorba de evoluția patrimonială a familiei după obținerea dreptului. Legea verifică dacă persoana deține o casă, dar nu verifică dacă acesta are lichidități sau alte proprietati in alte localitati suficiente pentru a o plăti. Astfel, persoana poate încasa sute de mii de euro din vânzarea unei alte proprietăți și, în loc să închidă creditul subvenționat, alege să cumpere noi imobile pe numele copiilor, chiar sa le inchirieze obtinând fooase materiale suplimentare, menținând artificial „starea de nevoie”. În altă ordine de idei,prevederile interne ale instituțiilor nu asimilează automat proprietatea copilului minor cu cea a părintelui în evaluarea dreptului la compensație, creând o portiță prin care familiile își extind portofoliul imobiliar pe banii statului.
O practică tot mai des întâlnită este divorțul simulat între doi soți. Conform legii actuale, dacă 2 persoane sunt căsătorite și locuiesc împreună, aceștia beneficiază de o singură compensație.Prin pronunțarea unui divorț (adesea urmat de continuarea conviețuirii de facto), ambii foști soți devin „nefamiliști” sau „părinți singuri” în ochii instituției, putând solicita două compensații separate pentru două chirii sau două rate diferite. Astfel statul ajunge să plătească de două ori pentru aceeași unitate familială, din cauza incapacității administrative de a monitoriza situația locativă reală dincolo de certificatul de divorț.
Fără o reformă care să impună verificarea veniturilor extraordinare (vânzări de proprietăți) și o monitorizare a coabitării post-divorț, compensația de chirie riscă să rămână o formă de „rentă imobiliară” pentru cei descurcăreți, în loc să fie un sprijin pentru cei cu adevărat în nevoie.
Interconectarea bazelor de date pentru a stopa „ingineria compensațiilor” este soluția tehnică ce ar elimina subiectivismul sesizărilor și ar închide vidul legislativ. Soluții ca Interconectarea cu Registrele Notariale (RNNEOS) în care sunt înscrise toate actele de vânzare-cumpărare, donațiile și opțiunile succesorale, accesul la PatrimVen (ANAF), cea mai complexă bază de date actuală, gestionată de Ministerul Finanțelor, care centralizează informații despre venituri, conturi bancare și proprietăți imobiliare/auto, interconectarea cu Evidența Persoanelor pentru verificarea automată a domiciliului sau implementarea semnăturii digitale și a unei declarații digitale lunară într-o platformă internă, pot fi solutii de eliminare a acestor practici.
Implementarea unei monitorizări automate este, în esență, singura metodă prin care integritatea poate trece de la stadiul de concept teoretic la o realitate administrativă incontestabilă.
Warning: Attempt to read property "ID" on bool in /home/fluxinfo/monitorulzileimaramures.ro/wp-content/themes/jannah/framework/functions/post-actions.php on line 114
