Ionel Crăciun: Fabula: „Stupul cu fire încurcate”
Într-un stup mare, lustruit pe dinafară și gălăgios pe dinăuntru, domnea un Rege care nu mai zbura de mult. În jurul lui roiau câteva albine „de încredere”, camarila regală, care îi cântau Regelui zilnic cât de bine merge totul.
Albinele lucrătoare munceau fără oprire: adunau nectar, clădeau faguri, făceau miere. Dar când venea vorba de „avansări”, nu conta cine muncește mai bine, ci cine stă mai aproape de tron și bâzâie pe aceeași frecvență cu Regele.
Într-o zi, o albină care până ieri nu ieșea la cules, nu clădea faguri, dar stătea la „centrala stupului”, unde treceau toate mesajele: cine pleacă, cine vine, cine ce spune, a fost chemată mai aproape de conducere, invitată în camarilă. Nu știa multe despre faguri sau miere, dar știa perfect cum să-i fie pe plac Regelui. În doar câteva anotimpuri, a ajuns din paznic… mare comandant al stupului.
Celelalte albine se mirau: Cum a ajuns așa sus? Hey….cum să nu? ..doar are „susținere regală”! spus pe la colțuri și numai în șoaptă.
Zvonurile au ajuns, inevitabil, la albina favorită. Și atunci… stupul s-a cutremurat!
— Este o problemă de stat! a bâzâit ea indignată.
— Cine îndrăznește să tulbure ordinea?
— Se atacă stabilitatea stupului!
CITESTE SI:Cum se poate repara un sistem institutional care nu se mai autocorectează?
Camarila a intrat imediat în acțiune: a început anchete, nu despre miere sau muncă, ci despre… cine a vorbit, s-au convocat consilii, s-au căutat „vinovați”, s-au făcut liste.
Firele au fost „curățate”, mesajele filtrate, iar albinele curioase au devenit brusc „defecțiuni în sistem”.
Albinele care munciseră toată viața au devenit peste noapte „suspecte”.
Nu pentru că greșiseră,ci pentru că vorbiseră.
Și astfel, în stup s-a instaurat o nouă regulă: nu conta dacă spui adevărul — conta să nu deranjezi povestea oficială.
Iar cine nu se alinia la mofturile albinei intrată în grații, era împins spre marginea stupului, până zbura departe sau tăcea.
CITESTE SI: Ghidul unei persoane care vrea să devină un avertizor de integritate instituțională
Cu timpul, fagurii au început să se strâmbe, mierea să fie tot mai puțină, iar munca să fie înlocuită de lingușeală.
Dar camarila îi spunea Regelui:
— Totul merge perfect!
Până într-o zi, când stupul a rămas fără miere, iar albinele pricepute erau deja plecate.
Regele s-a uitat mirat în jur și a întrebat:
— Unde a dispărut mierea?
Iar ecoul i-a răspuns:
— A plecat odată cu meritul!
Morala:
Când tronul răsplătește fidelitatea oarbă și nu priceperea iar adevărul devine zgomot și „problemă de stat”, într-un stup nu mai rămâne loc pentru miere, doar pentru frică și tăcere!
Warning: Attempt to read property "ID" on bool in /home/fluxinfo/monitorulzileimaramures.ro/wp-content/themes/jannah/framework/functions/post-actions.php on line 114
