În acest interval al Sărbătorilor Pascale mă gândesc că modelul creștin ne poate inspira în a găsi calea cea bună și într-o societate secularizată în care megatendințele globale și noile tehnologii schimbă radical interacțiunile sociale și modul în care comunicăm unii cu alții. Sunt mai multe situații de cumpănă în care ne aflăm în prezent și cred că ar merita să zăbovim asupra exemplarității christice pentru rătăcirile omului contemporan în așa fel încât acesta din urmă să răzată și să iasă cu bine din diversele fundături.

Mă gândesc înainte de toate la ideea de comuniune așa cum a fost aceasta arătată oamenilor de către creștinism. Aș face în această privință o distincție între comunitate și comuniune în sesnul că dacă o comunitate este o rețea de relații sociale în care oamenii cooperează în vederea atingerii unui scop, de la supraviețuire la beneficii legate de calitatea vieții, o comuniune are înainte de toate o dimensiune sufletească și spirituală, presupunând nu doar o participare la un scop material, ci și la o viață armonioasă și solidară, în care ceea ce simțim unii față de ceilalți influențează decisiv modul în care suntem în lume. Religia creștină a accentuat exemplar dimensiunea spirituală și a generat o regândire a comunității porinind de la primatul comuniunii.

CITEȘTE ȘI: Bugetul Salvării Naționale

Mai mult decât atât, prin această dimensiune spirituală a fost redefinită ordinea morală a societății prin trecerea de la dreptatea obținută violent sub imperativul „ochi pentru ochi și dintre pentru dinte” la dreptatea ca rezultat al conviețuirii în comunitate pronind de la imperative morale care sunt eliminative în raport cu anumite tentații, abateri și excese, așa cum le va fi descris Petronius în Satiricon-ul său. Ba mai mult decât atât, putem spune că morala creștină a salvat societatea romană de la o implozie în care individul nu se mai recunoștea ca cetățean, ci doar ca alteritate în raport cu exigențele unei ordini instituționale tradiționale.

Cred că Europa a fost astfel salvată și modelată spiritual, că, în ciuda căderii Vestului în fața valurilor migrațiilor, ideile de cetățenie și de ordine socială pe baza morale au supraviețuit tocmai pentru că au fost enegizate și au căpătat rezistență prin creștinism. Spațiul bizantin a fost și mai puternic modelat de spiritualitatea creștină, strctura sa ierarhică și de coeziune socială fiind cimentată prin eautoritatea creștinismului.

CITEȘTE ȘI:  Hai să reformăm măcar tăierile!

Societatea contemporană este însă mult mai fluidă și mai deversă, pluralistă cultural și ideologic, cu vehicularea unor coduri de valori care intrîă uneori în conflict, de unde nu doar dinamism și convergență, ci și polemici și divergență în spațiul public. În aceste condiții, sărbătorile religioase ritualice marchează în continuare timpul trăirii și, în raport cu o tradiție asumată identitar, ele dau coeziune societății cel puțin prin aceea că scot în față repere ale unei identități spirituale. Firește, metalitățile contemporane sunt schimbate față de acelea care dominuau momentul istoric originar al genezei și difuziunii creștinismului, însă în ele a supraviețuit, în diverse grade, arhetipal, acel proiect al tranformării persoanei și a lumii în direcția unei morale în care prevalează valorile comuniunii.

CITEȘTE ȘI: Pensia cea de toate zilele

Poate este din ce în ce mai greu să faci credibilă ideea de sacrificiu, ori, în versiune minimală, ideea de generozitate și lucrare în beneficul altuia. Valorile individualismului s-au conjucat cu acelea ale bunăstării și confortului, generând noi mize ale viețuirii, însă rămâne loc și pentru daruri, măcar pentru a dobândi. Nu știu dacă societatea civilă are forța de a prelua tendențial o asemenea misiune, însă este evident că au fost cazuri în care mecanismele solidarității au funcționat. Speranța mea acum este că într-o lume din ce în ce mai disipativă ne-am putea regăsi în jurul unor mize spirituale care să ne pună într-un cerc altruist al comunicării pentru a găsi soluții la marile provocări contemporane. Avem nevoie de transformare interioară pentru a ne resuscita potențialul relațional și dialogal, pentru a da ego-ului dimensiunea celuilalt. Astfel, față către față fiind, putem spera că ne vom asculta unii pe ceilalți. Avem oare timp de ceilalți măcar în aceste zile?

Warning: Attempt to read property "ID" on bool in /home/fluxinfo/monitorulzileimaramures.ro/wp-content/themes/jannah/framework/functions/post-actions.php on line 114