Craciun Ionel- Fabula ,,Cămara cu șobolani”

Într-o cămară veche, ascunsă în spatele unui conac mare, trăiau de ani buni o mulțime de șobolani. La început erau puțini, dar cu timpul s-au înmulțit și au început să-și împartă proviziile cum le convenea: cei mai mari luau bucățile cele mai bune, iar cei mici se mulțumeau cu firimituri.

Stăpânul conacului nu cobora niciodată în cămară. „E în ordine acolo”, spunea el mereu, fără să verifice. Iar șobolanii prosperau în întuneric.

Într-o zi, însă, un slujitor curios a deschis ușa și a aprins lumina.

Deodată, liniștea s-a rupt.

Șobolanii au început să forfotească în toate direcțiile. Unii fugeau spre găuri, alții încercau să ascundă bucățile furate, iar cei mai îndrăzneți țipau unii la alții:

— Nu e vina mea!
— El a luat mai mult!
— Eu doar păzeam!

În colț, un șobolan bătrân, care văzuse multe, a oftat și a spus:
— Nu lumina ne sperie… ci faptul că, în sfârșit, se vede cine suntem.

Slujitorul a privit scena și a înțeles: cămara nu fusese niciodată goală, ci doar ținută în întuneric prea mult timp.

Morala:
Când lumina adevărului se aprinde, cei obișnuiți cu întunericul devin cei mai neliniștiți.

Warning: Attempt to read property "ID" on bool in /home/fluxinfo/monitorulzileimaramures.ro/wp-content/themes/jannah/framework/functions/post-actions.php on line 114