Scandal pe noile arii protejate: ministrul Mediului respinge acuzațiile, dar metodologia ridică semne de întrebare
Ministrul Mediului, Diana Buzoianu, respinge acuzațiile apărute în spațiul public privind restricționarea pășunatului, susținând că informațiile vehiculate reprezintă „fake news”. Declarațiile vin în contextul dezbaterii publice a noii metodologii pentru extinderea ariilor protejate, un subiect care generează controverse încă din 2023, când au fost finanțate studii din fonduri PNRR pentru identificarea zonelor de protecție strictă.
Noua propunere legislativă păstrează în mare parte suprafețele stabilite anterior pentru protecție strictă, deși autoritățile au sugerat că unele ajustări ar putea reduce impactul asupra activităților economice locale, precum exploatarea lemnului sau pășunatul. Cu toate acestea, definițiile din documentele oficiale și din legislația europeană indică faptul că anumite activități tradiționale ar putea fi limitate în practică.
Potrivit ministrului, în zonele cu „management activ” vor fi permise activități precum pășunatul și cositul. Ea invocă prevederi legale care ar garanta desfășurarea acestor practici în anumite condiții. Totuși, metodologia include și conceptul de „management ecologic”, care presupune restricții sau rotații ale pășunatului pentru refacerea habitatelor, ceea ce creează confuzie în rândul comunităților locale.
Contextul european este esențial pentru înțelegerea acestor măsuri. Strategia UE pentru biodiversitate prevede protejarea a 30% din suprafața terestră și marină și plasarea a cel puțin 10% sub protecție strictă. România nu a atins încă aceste obiective, iar extinderea ariilor protejate este văzută ca o obligație în acest sens. Conform unei analize publicate de European Commission, aceste măsuri sunt esențiale pentru refacerea ecosistemelor degradate.
În prezent, aproximativ 23,5% din teritoriul României este protejat, însă includerea unor noi zone generează tensiuni, mai ales în regiunile montane. Localnicii susțin că restricțiile sunt dificil de aplicat în practică, deoarece animalele nu pot fi limitate strict la anumite perimetre. În plus, aceștia reclamă lipsa consultării reale în procesul de stabilire a noilor hărți.
Definițiile din metodologie par să confirme unele dintre aceste temeri. Documentul menționează explicit că anumite habitate necesită intervenții minime sau chiar absența activităților umane, inclusiv a pășunatului, pentru a-și menține funcționalitatea ecologică. De exemplu, în cazul pădurilor virgine și cvasivirgine, este prevăzută eliminarea completă a intervențiilor antropice.
Conceptul de habitat seminatural, explicat pe larg în literatura de specialitate, include ecosisteme formate și menținute prin activități tradiționale, dar care pot necesita limitarea acestora pentru conservare. Conform Wikipedia, un habitat reprezintă mediul natural în care trăiesc organismele, iar modificările intervenite pot afecta direct biodiversitatea.
Metodologia subliniază și importanța pășunilor cu arbori pentru biodiversitate, datorită structurii lor complexe și a microhabitatelor create. Studiile citate în document arată că aceste ecosisteme contribuie la creșterea diversității speciilor și la reziliența în fața schimbărilor climatice. Totuși, tocmai pentru protejarea acestor caracteristici, se propun limitări ale intensității pășunatului.
În practică, implementarea acestor măsuri ridică numeroase dificultăți. Sistemele tradiționale de creștere a animalelor implică turme numeroase, iar adaptarea la reguli stricte de rotație sau reducere a încărcăturii pe hectar poate fi dificilă. Localnicii avertizează că astfel de restricții ar putea afecta serios economia rurală și modul de viață tradițional.
Dezbaterea rămâne deschisă, iar diferența dintre declarațiile oficiale și prevederile tehnice din documente continuă să alimenteze controversele.
Warning: Attempt to read property "ID" on bool in /home/fluxinfo/monitorulzileimaramures.ro/wp-content/themes/jannah/framework/functions/post-actions.php on line 114
