Am spus-o, am repetat și o afirm din nou, în ciuda tuturor îmbunătățirilor, succeselor și creșterilor din ultimele decenii din societatea și economia românească, de la de intrarea în spațiul liber de circulație european la intervalul cu cea mai mare creștere economică din istoria țării, noi nu am făcut încă, după schimbarea regimului comunist cu unul democratic, o reformă autentică, profundă și transformatoare, care să curețe societatea de rămășițele trecutului și să meargă până la capăt. Știu bine că este o prostie să pretinzi că vrei să faci tabula rasa dintr-un trecut de care vrei să scapi, așa ceva nu se poate, ține de mitologie și poliloghie, însă problema noastră este alta,  aceea că nu am vrut să o facem, mai precis, nu a existat voință politică pentru reformă și transformare. Și nu s-a inițiat acest proces al schimbării profunde tocmai pentru că statul vechiului regim a supraviețuit, s-a conservat, nu a fost doar remanent și rezidual, ba chiar a avut inițiativă și a sforărit din umbră.

Nu discut acum și aici despre ce ar fi trebuit să se întâmple, vreu să mă refer doar la o chestiune punctuală și limitată, la actuala criză politică din România. Ei bine, ea este tocmai consecința lipsei de reformă făcută treptat și stadial, urmând o direcție și un scop. Din păcate, absența reformei interne se conjugă cu o criză economică produsă de un stil de guvernare și de un management de inspirație ideologică etatistă și cu un context economic și politic nefavorabil care multiplică presiunile negative asupra economiei, cu efecte asupra bunăstării cetățenești. Așa cum am mai spus, mare parte din progresele noastre se datorează inițiativelor private și dezvoltării societății civile în contextul integrării europene și foarte puțin, ca să nu zic deloc, unor decizii guvernamentale care să fi fost la timpul lor cele mai bune cu putință. Guvernanții s-au târât în urma societății, nu au fost niciodată în ultimele decenii factorul de progres care să tragă societatea după ei.

CITEȘTE ȘI:  Țesătura deasă a intereselor

Acum, că ne-a ajuns cuțitul la os și mai avem un pas până la „junk” pe piețele financiare internaționale,  a trebuit să acționăm repede și guvernanții au făcut în grabă  ceea ce puteau face, au tăiat venituri și au redus cheltuieli, dar fără a însoți aceste măsuri de o reformă a statului însuși, cel mai mare cheltuitor steril din ecuație. S-a tăiat inclusiv din veniturile grupurilor vulnerabile și este evident că cei care au de suportat efectele negative și rele sunt în primul rând cetățenii cu venituri mici. Asta mi s-a părut cel mai scandalos, că nu s-au atins mai deloc de privilegii și venituri nemeritate, astfel încât România a rămas un teritoriu al șmecherilor, mulți dintre ei de teapa unor șmenari. Am rămas cu mari inechități și disparități, aproape nimic nu s-a îndreptat. E drept, în cele din urmă, cu chiu și cu vai, s-au propus câteva revizuiri corecte în zona magistraturii și a magistraților, semn că, totuși, se poate măcar încet și pe bucăți, dar se poate.

CITEȘTE ȘI: Bugetul Salvării Naționale

Mă gândeam că dacă tot se văd primele rezultate ale tăierilor și reducerilor, în primul rând înjumătățirea deficitului bugetar în primul trimestru al acestui an, vom începe în sfârșit acea reformă care le va reda cetățenilor speranța și încrederea prin aceea că ei vor vedea corectitudine și echilibru în actele guvernamentale. Îată însă că în loc de începutul reformei asistăm la un început violent de criză care ne poate arunca înapoi și poate face inutil efortul din ultima vreme. De aceea, devine imperios și rezonabil să te întrebi de ce se întâmplă toate astea? De ce această bătălie politică al cărei deznodământ ar putea fi  o criză politică majoră? Are vreun rost să ne destabilizăm astfel? Firește, un răspuns rezonabil neagă utilitatea socială și cetășenească a unei asemenea crize, ne rămâne să găsim miza ei politicianistă, toate în stilul nostru de a practica politica.

Mă străduiesc să dau un răspuns, încerc să pricep, iar tot ce pot spune este că pe fondul nemulțumirilor generate de tăieri de venituri și creșteri de taxe, aceia care ar avea cel mai mult de pierdut de pe urma unei reforme autentice au presat la mantinelă un grup politic dispus să le accepte decizional interesul lor pentru a bloca orice schimbare reformistă. Este un consens invizibil al privilegiaților, șmecherilor, șmenarilor, al tuturor celor care trăiesc pe seama statului și îl parazitează trăgând sfori, propulsând marionete în funcții publice și făcând din stat un servitor al lor. Este maladiv ceea ce se întâmplă, dacă se va continua în această direcție nu vom mai avea nicio terapie politică de scăpare, doar revoltă și mânie cetățenească.

CITEȘTE ȘI:  Metamorfoză și resurecție

Acum câteva zile Guvernul a anunțat „Legea specialilor”, acea lege prin care se interzice cumulul pensiei speciale cu salariul, un act eroic, mai degrabă un semnal de ceasul al doisprezecelea, căci situația politică este imprevizibilă și nu putem fi siguri că realitatea se va reconfigura potrivit acestei legi. Oricum ar fi, anunțarea acestei legi marchează o răscruce. Dacă Guvernul va pica, atunci el va lăsa în urmă acest strigăt, dacă Guvernul va supraviețui moțiunii, atunci Guvernul va avea obligația să continue reforma. Practic, anunțarea acestei legi pune Guvernul pe un drum fără întoarcere, cel al reformei. Ar fi năucitor să presupunem că a făcut-o tocmai pentru că bănuiește că s-ar putea să fie demis, de aceea, nu cred într-un asemenea scenariu Dimpotrivă, cred în șansele unei schimbări consistente a țesăturii societății românești.

Warning: Attempt to read property "ID" on bool in /home/fluxinfo/monitorulzileimaramures.ro/wp-content/themes/jannah/framework/functions/post-actions.php on line 114