Dorin Tudoran atacă miturile postcomunismului: „Anticomunismul a fost confiscat de foștii admiratori ai lui Ceaușescu”
Scriitorul și fostul disident Dorin Tudoran lansează o critică dură la adresa felului în care România postdecembristă și-a construit memoria despre comunism, rolul intelectualilor și ideea de „rezistență prin cultură”. Într-un amplu dialog acordat lui Ionuț Vulpescu, în cadrul proiectului „Avangarda”, Tudoran vorbește despre impostura morală, memoria selectivă și transformarea unor foști susținători ai regimului comunist în voci radical anticomuniste după 1989.
Autorul afirmă că, după căderea comunismului, a observat cum persoane care înainte îl elogiau pe Nicolae Ceaușescu au devenit ulterior „violent-anticomuniste”, încercând să monopolizeze discursul anticomunist. În opinia sa, postcomunismul românesc a amestecat artificial concepte precum disidență, opoziție și „rezistență prin cultură”, golindu-le de sens.
„Rezistența numai prin cultură nu a fost suficientă”
Una dintre cele mai ferme poziții exprimate de Tudoran privește conceptul de „rezistență prin cultură”, pe care îl consideră insuficient și adesea transformat într-o justificare convenabilă pentru pasivitate civică. Scriitorul susține că în alte state comuniste din Europa de Est opoziția intelectuală a avut și o dimensiune civică și politică, nu doar culturală.
În acest context, el amintește întâlnirile și dialogurile avute în exil cu figuri importante ale dizidenței est-europene, precum Václav Havel, Adam Michnik sau Vladimir Bukovski, despre care spune că împărtășeau aceeași idee: cultura singură nu putea înlocui opoziția reală față de dictatură.
Tudoran afirmă și că mult invocata „literatură de sertar” din perioada comunistă s-a dovedit, după 1989, mult mai puțin consistentă decât fusese prezentată înainte de căderea regimului.
Tăcerea intelectualilor și „impostura memorialistică”
Scriitorul vorbește și despre ceea ce consideră a fi o problemă morală majoră: reinterpretarea trecutului după Revoluție. El spune că nu reproșează nimănui lipsa unui gest de opoziție în timpul dictaturii, însă critică tentativa unor persoane de a-și atribui ulterior un rol disident pe care nu l-au avut în realitate.
Un moment pe care îl evocă drept „apăsător” este cel legat de Paul Goma, despre care spune că i-a arătat cât de periculoasă poate deveni tăcerea într-o societate dominată de frică și conformism.
În interviu, Tudoran critică și memorialistica postdecembristă, pe care o descrie ca fiind dominată de mitologii și exagerări biografice. El acuză promovarea unor „legende convenabile” despre rezistența anticomunistă și vorbește despre o „impostură memorialistică” susținută inclusiv de instituții publice.
Relația cu Nicolae Manolescu și costurile exilului
Un alt subiect abordat este relația sa cu Nicolae Manolescu. Tudoran respinge zvonurile privind o ruptură între ei și spune că prietenia lor a depășit diferențele de opinie sau conflictele din lumea literară.
Totodată, scriitorul vorbește despre exil și despre costurile personale ale opoziției față de regimul comunist. El afirmă că libertatea a fost o valoare pentru care a fost dispus să își riște destinul, însă recunoaște că familia sa a plătit un preț foarte mare pentru această alegere.
În opinia sa, România postcomunistă a evitat adesea o discuție sinceră despre responsabilitatea intelectualilor în timpul dictaturii, preferând formule morale selective și convenabile.
Surse: Avangarda – interviul integral cu Dorin Tudoran
Warning: Attempt to read property "ID" on bool in /home/fluxinfo/monitorulzileimaramures.ro/wp-content/themes/jannah/framework/functions/post-actions.php on line 114
