Titi Sultan: CINE ȘI ÎN CE CONDIȚII POATE DIZOLVA PARLAMENTUL?

Dizolvarea Parlamentului este o situație de excepție și reprezintă fie o sancțiune la adresa legislativului în situații limită de încălcare gravă a dispozițiilor constituționale și de blocaj al activității instituțiilor satului, fie, de cele mai multe ori, o manevră prin care puterea parlamentară dorește o recâștigare a încrederii cetățenilor și o prelungire a perioadei de guvernare. Dizolvarea Parlamentului trebuie analizată în strânsă relație cu posibilitatea declanșării unor alegeri anticipate. Aceste alegeri nu pot fi organizate decât dacă se dizolvă Parlamentul. Așa cum este reglementată procedura dizolvării Parlamentului în România, ea nu este nicidecum o sancțiune la adresa legislativului. În România, atribuția de dizolvare a Parlamentului revine exclusiv Președintelui statului însă în anumite condiții și conform unor proceduri speciale. Măsura dizolvării Parlamentului se dispune într-o singură situație prevăzută expres în textul constituțional. Ea trebuie să fie rezultatul eșecului formării Guvernului. Astfel, dacă Parlamentul nu acordă votul său de încredere pentru formarea Guvernului, de cel puțin două ori în termen de 60 de zile de la prima solicitare, Președintele României poate să dizolve Parlamentul, după consultarea președinților celor două Camere și a liderilor grupurilor parlamentare. Observăm mai întâi că dizolvarea Parlamentului este o posibilitate pe care o are Președintele și nicidecum o obligație. Dacă el nu dorește să recurgă la această modalitate o poate face. Apoi, pentru a porni procedura dizolvării Parlamentului este nevoie de parcurgerea mai multor etape, și anume:
1.Prima etapă este aceea în care Președintele României propune un candidat pentru funcția de prim-ministru. Acest candidat, conform prevederilor art. 103 din Constituție, trebuie ca în termen de cel mult 10 zile de la desemnare să ceară votul de încredere al Parlamentului asupra programului și a întregii liste a Guvernului. În cadrul acestei etape, Președintele trebuie să aibă grijă spre a propune un candidat eligibil la funcția de prim-ministru. Deși este doar o consultare, în practică, Președintele trebuie să țină cont de opțiunile partidelor parlamentare având în vedere că de sprijinul parlamentar depinde acordarea votului de încredere sau respingerea validării Guvernului.
2.A doua etapă este aceea în care, în urma propunerii facute de către Președinte a candidatului pentru funcția de prim-ministru, Parlamentul respinge acordarea votului de învestire a Guvernului. În această etapă este nevoie de o nouă propunere pentru un candidat la funcția de prim-ministru. Teoretic, Președintele poate propune la funcția de prim-ministru aceeași persoană pe care a propus-o și prima dată. Practic însă, nu este de dorit acest lucru deoarece șansele sunt foarte mari ca și a doua oară Parlamentul să respingă propunerea Președintelui. Și în această etapă candidat ul urmează ca,în termen de 10 zile de la desemnare, să ceară votul de încredere al Parlamentului asupra programului și a întregii liste a noului Guvern. Legea nu interzice ca una sau mai multe persoane care au fost propuse pentru componența primului Guvern să facă parte și din componența noului Guvern propus. Este posibil chiar ca întreaga listă a Guvernului să conțină aceleași persoane ca în lista Guvernului respins de Parlament. Dacă și de această dată Parlamentul refuză acordarea încrederii noului Guvern, Președintele României are două posibilități: propunerea unei noi candidaturi pentru funcția de prim-ministru sau declanșarea procedurii de dizolvare a Parlamentului. Nimic nu oprește Președintele ca să propună o nouă persoană pentru funcția de prim-ministru. Eventual, chiar să propună aceeași persoană. Într-o asemenea situație, în care Președintele stăruie pentru aceeași persoană nu se pune problema declanșării procedurii unui conflict juridic de natură Constituțională între Președintele României și Parlament, în condițiile art.146 lit.e din Constituție deoarece textul constituțional al art.89 face referire la faptul că dizolvarea Parlamentului se poate face numai dacă Parlamentul nu a acordat votul de încredere Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare și numai după respingerea a cel puțin două solicitări de învestitură. Așadar, este nevoie de cel puțin două solicitări de învestitură, fără ca textul constituțional să limiteze la un maxim aceste solicitări. Procedura propunerii de candidați pentru funcția de prim-ministru trebuie să se desfășoare în termenul de 60 de zile de la prima solicitare. Termenul de 60 de zile este un termen de recomandare și nu unul de decădere pentru că, după trecerea acestui termen, Președintele nu este obligat să dizolve Parlamentul. Dacă în acest interval de timp nu se reușește formarea unui Guvern, pozițiile Președintelui și ale Parlamentului fiind divergente, se trece la cea de-a treia etapă: CONSULTAREA.
3.A treia etapă este reprezentată de consultarea președinților celor două Camere și a liderilor grupurilor parlamentare de către Președintele României în vederea dizolvării Parlamentului. De fapt, această CONSULTARE reprezintă o ultimă soluție în găsirea unui compromis politic pentru formarea unui Guvern. Nu trebuie înțeles că doar în această fază a procesului este nevoie de consultare între Președintele României și Parlament. Această consultare trebuie să existe pe tot parcursul îndeplinirii atribuțiilor constituționale și legale ale celor două autorități. Consultarea Președintelui cu președinții Camerelor și cu liderii grupurilor parlamentare se poate realiza în multe modalități. Se pot organiza întâlniri sau Președintele poate transmite scrisori acestora. Textul constituțional nu obligă Președintele să consulte Parlamentul, ci doar președinții celor două Camere și liderii grupurilor parlamentare, de unde deducem că intenția legiuitorului constituant nu a avut în vedere o consultare instituțională, ci mai degrabă o consultare politică. Așa cum prevede și termenul constituțional, este vorba de o consultare a Președintelui cu reprezentanții politici ai Parlamentului. Președintele nu este ținut de opțiunile sau de opiniile președinților Camerelor sau ale liderilor grupurilor parlamentare în decizia pe o va lua. El poate ține cont de opțiunea acestora sau poate trece peste ea. Ultima etapă o reprezintă trecerea la procedura dizolvării Parlamentului. Pentru aceasta este necesar ca toate cele trei etape menționate anterior să fie parcurse:
A) – să treacă un termen de cel puțin 60 de zile de la prima solicitare către Parlament de învestire a Guvernului;
B)- să existe cel puțin două solicitări de învestitură și toate să fie respinse de Parlament;
C)- să existe o consultare a Președintelui cu președinții Camerelor și cu liderii grupurilor parlamentare.