Prof. Constantin Stoenescu: Vara politrucilor
Lună a vacanțelor, Augustul propune o distanțare față de zvârcolirile cotidiene și ne oferă un interval al reâncărcării bateriilor. Asta în mod normal, pentru că, să recunoaștem cu părere de rău, viața noastră a început de la o vreme să fie parazitată de un continuum al trepidațiilor politice, asemenea unui zgomot de fond sâcâitor care nu încetează niciodată. Cu atât masi mult, dată fiind situația noatră politică actuală, nu mai există colț al planetei în care să te refugiezi cu speranța că dacă vei întâlni u român acesta va vorbi cu tine despre orice altceva, numai despre politică nu. Mi-am dat seama în această vară că am ajuns la starea în care politicul autohton devine umbra noastră și ne urmărește pretutindeni.
CITEȘTE ȘI: Compatibilitate legală și incompatibilitatea morală
Întrebarea pe care mi-au pus-o cei mai mulți dintre aceia cu care am interacționat dialogal a fost una izvorâtă din nedumerire și din perplexitate, speranța întrebătorilor fiind că cineva dinăuntru vede mai bine lucrurile decât cineva care se află afară. Așa am ajuns să formulez un diagnostic și, în cele din urmă, mi-am dat seama că, discursiv cel puțin, am început să mă folosesc de o schemă explicativă prin care încercam să înțeleg situația prin acțiunile oamenilor și să arăt că acestea din urmă sunt motivul blocajului politic. Totodată, căutând cu speranță și o ieșire optimistă, am ajuns să cred că, totuși, țara funcționează pe cont propriu, indiferent de ce fac politcienii ei.
Da, aici este cheia, în acțiunile politicienilor și în tendința de a dedubla cauzal faptele lor, ca și cum orice decizie ar veni de undeva dintr-un spațiu de autoritate externă și ei ar fi doar mijlocitorii unor interese ale unor forțe imuabile, ca și cum partidele ar fi altceva decât omaneii care le compun. E simplu, politicienii noștri acționează asemenea unor politruci, chiar în sensul cu care termenul a intrat în limba română mai înainte de a căpăta nunațele peiorative. Ei nu își asumă personal, ei vor să pară că sunt reprezentanții partidelor impersonale ale căror interese trebuie să le apere prin supravegherea strictă a jocului politic. Drept urmare, jocul lor este unul al rămânerii pe funcții, miza acțiunilor lor este aceea a păstrării privilegiilor, iar deciziile pe care le iau sunt limitate la manevre mărunte.
Istoric vorbind, se pot invoca tradiții politicianiste care au favorizat asemenea atitudini în care acțiunea proprie este întotdeauna minimală, fără asumarea de răspunderi cruciale și critice, fără decizii care să separe apele. Mingea este aruncată dintr-un teren în altul, fără niciun fel de determinare politică, iar rezultatul nu poate fi decât o amânare continuă a crizei și o prelungire a unui provizorat care începe să ne lipsească de orice predictibilitate.
CITEȘTE ȘI: Radiografia unui rating de țară
Politurcii de azi nu mai sunt nici măcar asemenea politrucilor originali, cei care urmăreau îndeplinirea liniei politice a partidului și aveau misiuuea de a demasca și de a corecta orice abatere. Politrucii noștri au funcții pentru că partidul i-a pus acolo, iar motivul pentru care au fost răsplătiți cu acele poziții nu este că ar avea priceperi sau competențe, ci doar un devotament obedient față de interesele partidului. Dar politrucii noștri ascultă nu doar de propriul interes de partid, ci își întind antenele pentru a culege semnale de sprijin din afară. Așa ajungem la slăbiciunea clasei noastre politice, fixată excesiv pe interese personale și de grup.
A fost o construcție politică a cărei orgine se află la începuturile noii noastre societăți democratrice, genrată chiar prin transformarea nereușită a activistului de partid în politician. Drept urmare, politicienii noștri sunt aserviți de la bun început unor interese restrânse și politica lor este a acestor interese, nu una autentică, în stil mare, adică a interesului național.. de aici și modul în care ei își măsoară reușitele prin faptul că au avut o funcție, au fost miniștri sau altceva, ori au reușit să-și îmbunătățească viața printr-o manevră nedetectabilă, undeva la limită, convertită într-un folos material.
CITEȘTE ȘI: Criza sistemului energetic și principiul „urma scapă turma”
Trecem acum printr-o criză politică prelungită creată de oameni nepricepuți, lași și neputincioași sî-și asume decizii radicale. Totul seamănă cu un joc de sumă nulă în care orice rămâne așa cum a fost, nimeni nu pierde privilegii, restul nu contează. Nu știu, mi se pare incredihil, dar tot ce văd sunt niște pseudo-politicieni hărțuiți de scopul de a rămâne pe funcție sau de rezistența de a nu fi dați afară din ea. Asta-i chiar mai rău decât demagogie.
Warning: Attempt to read property "ID" on bool in /home/fluxinfo/monitorulzileimaramures.ro/wp-content/themes/jannah/framework/functions/post-actions.php on line 114
