O relatare atribuită The Wall Street Journal readuce în prim-plan o întrebare sensibilă pentru România: până unde poate ajunge influența marilor puteri într-o țară aliată și unde se termină diplomația economică și începe ingerința politică?

Potrivit relatării publicate vineri, ambasadoarea Statelor Unite în Grecia, Kimberly Guilfoyle, ar fi făcut în luna martie, la o cină organizată la Atena, o afirmație despre posibilitatea schimbării unor guverne, în contextul discuțiilor despre situația politică din România. Ambasadoarea ar fi spus: „Putem face asta oricărei țări dorim. Putem face asta și aici”.

Este o afirmație extrem de serioasă. Dar tocmai de aceea trebuie tratată cu precauție.

The Wall Street Journal a relatat episodul, însă descrierea conversației a fost contestată de avocatul lui Guilfoyle. În consecință, ceea ce avem în acest moment este o relatare jurnalistică privind o discuție privată, nu o dovadă publică a faptului că administrația Trump ar fi ordonat sau coordonat schimbarea Guvernului României.

Întrebarea care rămâne

În loc ca întreaga discuție să fie redusă la întrebarea „a dat sau nu Washingtonul jos Guvernul Bolojan?”, merită analizate faptele verificabile din jurul acestei povești.

Primul fapt este că Statele Unite au un interes declarat în dezvoltarea Coridorului Vertical de gaze. Ruta leagă infrastructura energetică din Grecia de Bulgaria, România, Ungaria, Slovacia, Republica Moldova și Ucraina și este prezentată de oficialii americani drept o posibilă cale de acces pentru gazul natural lichefiat american pe piața Europei Centrale și de Est.

Al doilea fapt este că România însăși a recunoscut public existența unui interes american în acest domeniu.

În aprilie, președintele Nicușor Dan afirma că România dorește o prezență americană în sectorul energetic, dar sublinia și că proiectele trebuie să fie avantajoase pentru România și că rămânea de stabilit dacă există suficientă cerere regională pentru a justifica investițiile necesare.

Al treilea fapt este că problema gazelor americane a ajuns efectiv pe agenda decidenților români.

Așadar, interesul energetic american nu este o speculație. Este documentat public. Ceea ce nu este demonstrat, cel puțin din informațiile disponibile acum, este existența unei legături directe între acest interes economic și schimbarea Guvernului Bolojan.

Aici începe adevărata problemă

În politică, coincidența temporală nu este suficientă pentru a demonstra cauzalitatea.

Faptul că o ambasadoare americană susține proiecte energetice regionale, că oficiali români discută despre importurile de LNG din Statele Unite și că, în aceeași perioadă, România traversează o criză politică nu dovedește că una dintre aceste situații a provocat-o pe cealaltă.

Dar nici întrebările rezultate din această suprapunere nu trebuie ignorate.

În special atunci când este vorba despre proiecte energetice care implică infrastructură strategică, miliarde de euro, securitatea aprovizionării și interese comerciale ale mai multor state.

Coridorul Vertical nu este doar o conductă pe hartă. El reprezintă o componentă a strategiei regionale de reducere a dependenței de gazul rusesc și, simultan, o posibilă piață pentru LNG-ul american. Chiar președintele României a descris situația ca fiind una „politico-economică”.

De ce contează prețul gazului?

Aici se află una dintre cele mai importante dimensiuni ale dezbaterii.

Pentru România, problema nu este doar de unde cumpără gaz, ci și la ce preț.

Dacă gazul american ajunge pe piața românească printr-un lanț care presupune transport maritim, regazeificare, tranzit și mai mulți intermediari, competitivitatea sa trebuie analizată în raport cu alternativele disponibile.

Președintele Nicușor Dan a pus chiar această problemă în centrul discuției: există un interes american de a intra pe piața europeană, dar trebuie văzut dacă există suficienți cumpărători pentru a justifica investițiile.

Asta înseamnă că interesul strategic al Statelor Unite și interesul comercial al României nu sunt automat identice.

Pot coincide. Dar trebuie demonstrate prin contracte, prețuri, volume și beneficii economice concrete.

De la energie la politică

Tocmai aici relatarea despre Kimberly Guilfoyle devine relevantă pentru dezbaterea publică.

Dacă afirmația atribuită ambasadoarei este redată corect, ea ridică o problemă diplomatică serioasă: percepția asupra modului în care Statele Unite își exercită influența asupra aliaților.

Dacă afirmația a fost scoasă din context sau redată incorect, atunci este necesară clarificarea publică a contextului.

În ambele situații, răspunsul firesc ar trebui să fie mai multă transparență, nu mai multă speculație.

Cina de la București și întrebările fără răspuns

Un alt element al poveștii este întâlnirea din 31 martie de la București, unde, potrivit presei românești, Sorin Grindeanu și fostul ministru al Energiei Bogdan Ivan au fost fotografiați la aceeași masă cu Kimberly Guilfoyle și alte persoane. Existența întâlnirii a fost relatată și documentată fotografic în presa română.

Mai mult, reuniunea a avut loc în aceeași perioadă în care la București se discuta intens despre Coridorul Vertical și despre posibilitatea comercializării LNG-ului american prin această rută.

Dar nici această coincidență nu demonstrează existența unei înțelegeri politice privind schimbarea Guvernului.

O fotografie poate demonstra că oamenii s-au întâlnit. Nu poate demonstra ce au discutat.

Iar într-un editorial responsabil, această diferență trebuie păstrată.

Ce ar trebui clarificat?

Dincolo de disputele dintre PSD, PNL, AUR și ceilalți actori politici, există câteva întrebări concrete la care publicul ar avea nevoie de răspunsuri.

Ce s-a discutat efectiv la întâlnirile dintre oficialii români și reprezentanții americani?

Au existat solicitări oficiale privind achiziția de LNG american?

Care era diferența de preț față de alternativele disponibile pe piața europeană?

Au existat presiuni diplomatice asupra Guvernului Bolojan pentru susținerea anumitor proiecte energetice?

Există documente, mesaje sau alte dovezi care să lege asemenea presiuni de retragerea sprijinului politic pentru Guvern?

Și, mai ales:

Există vreo dovadă independentă că administrația Trump a avut un rol în demiterea Guvernului Bolojan?

Până la apariția unor asemenea dovezi, această ultimă întrebare trebuie să rămână o întrebare, nu o concluzie.

România între aliați și propriile interese

România are nevoie de Statele Unite ca partener strategic, inclusiv în domeniul securității energetice. În același timp, un parteneriat strategic nu elimină obligația statului român de a negocia în funcție de propriile interese economice.

Acesta este, de fapt, punctul esențial al întregii controverse.

Un contract pentru gaz american nu devine automat bun pentru România pentru că vine din partea unui aliat. Dar nici nu devine automat rău pentru că există un interes comercial american.

Criteriile trebuie să fie verificabile: preț, securitatea aprovizionării, infrastructură, durată, cantități, obligații contractuale și beneficiile economice pentru România.

Iar dacă există acuzații privind intervenții politice externe, acestea trebuie probate.

În acest moment, avem suficiente elemente pentru a cere explicații și transparență. Nu avem însă, pe baza informațiilor publice identificate, suficiente elemente pentru a transforma o relatare despre o conversație privată într-o certitudine privind implicarea administrației Trump în schimbarea Guvernului Bolojan.

De aici ar trebui să înceapă investigația jurnalistică, nu să se încheie.

Surse

• Relatarea privind declarația atribuită lui Kimberly Guilfoyle

Warning: Attempt to read property "ID" on bool in /home/fluxinfo/monitorulzileimaramures.ro/wp-content/themes/jannah/framework/functions/post-actions.php on line 114