Via Transilvanica intră într-un nou proiect dedicat documentării patrimoniului cultural al comunităților de pe traseu. Intitulat „Terra Memoriae”, demersul aduce împreună cercetători și artiști care vor încerca să descopere poveștile, tradițiile și practicile locale care nu apar întotdeauna în ghidurile turistice sau în obiectivele de patrimoniu.

CITEȘTE ȘI: De la „țara te vrea prost” la ruina catedrei: radiografia unui dezastru național

Traseul are aproximativ 1.600 de kilometri și leagă Putna de Drobeta-Turnu Severin, traversând regiuni cu istorii și identități culturale diferite. Deși Via Transilvanica este cunoscută în primul rând ca destinație pentru drumeții, o cercetare realizată în rândul celor care au parcurs traseul a indicat că dimensiunea culturală a experienței nu este întotdeauna percepută în mod clar. Proiectul „Terra Memoriae” pornește tocmai de la această observație și caută formele de memorie care pot fi descoperite direct în comunitățile traversate.

Cultura care nu se află doar în muzee

Inițiatorii proiectului pornesc de la ideea că identitatea culturală a unui loc nu este definită exclusiv de monumente, clădiri istorice, muzee sau obiecte clasificate drept patrimoniu. O parte importantă a acestei identități se păstrează în viața de zi cu zi, în obiceiuri și în poveștile transmise de la o generație la alta.

Meșteșugurile tradiționale, rețetele de familie, cântecele, dansurile, particularitățile de limbaj, fotografiile păstrate în case, ritualurile și istoriile locale pot deveni surse pentru reconstruirea memoriei unei comunități. Cercetarea urmărește să aducă aceste elemente în prim-plan prin întâlniri directe cu oamenii care le păstrează și le transmit.

Cercetătorii și artiștii merg în comunități

„Terra Memoriae” include rezidențe pentru cercetători și artiști, care vor petrece timp în localitățile de pe Via Transilvanica. Activitatea presupune documentarea locurilor, discuții cu localnicii și identificarea unor elemente relevante pentru istoria și cultura fiecărei comunități.

O componentă importantă este documentarea audio și vizuală. Vocile oamenilor, sunetele mediului, imaginile, obiectele și practicile întâlnite pe teren pot fi transformate în materiale care să contribuie la construirea unei arhive a memoriei locale.

În această abordare, comunitățile devin surse directe de cunoaștere, iar traseul este folosit și ca spațiu pentru cercetare și creație. Experiența localnicilor completează informațiile care pot fi găsite în documente oficiale sau în surse instituționale.

Ce nu vede turistul aflat în trecere

Pentru un drumeț, o localitate traversată de Via Transilvanica poate reprezenta doar una dintre etapele unei călătorii. În spatele acestei opriri se află însă povești de familie, ocupații tradiționale, obiceiuri și experiențe care nu sunt întotdeauna vizibile pentru cineva aflat doar câteva ore în zonă.

Un meșteșug păstrat într-un sat, o rețetă transmisă în familie, o colecție de fotografii sau o poveste despre trecutul unei comunități pot deveni astfel piese ale unei memorii colective. Documentarea lor oferă o perspectivă suplimentară asupra traseului și asupra locurilor pe care acesta le conectează.

Prin îmbinarea cercetării cu arta, proiectul „Terra Memoriae” urmărește să transforme aceste informații și experiențe în materiale care să poată fi păstrate și transmise mai departe.

Via Transilvanica își extinde astfel rolul de traseu destinat drumețiilor și devine, prin intermediul acestui proiect, un spațiu de explorare a identității culturale și a memoriei comunităților pe care le traversează.

Sursa: Jurnalul

Warning: Attempt to read property "ID" on bool in /home/fluxinfo/monitorulzileimaramures.ro/wp-content/themes/jannah/framework/functions/post-actions.php on line 114