Ciprian Demeter: Moartea speranței: simulacrul guvernării într-o țară care și-a uitat rostul

Există o tăcere grea, aproape solidă, care apasă asupra României contemporane; o tăcere născută din golul de sens al instituțiilor chemate să dea formă și consistență statalității noastre. De mai bine de trei decenii, trăim într-un regim al simulacrului, în care formele democratice sunt meticulos conservate doar pentru a ascunde, cu o eficiență cinică, absența fondului. România de astăzi își pierde tot mai mult configurația clasică de stat, întemeiat pe suveranitate și interes național, transformându-se într-o „colonie de sticlă”: fragilă, transparentă în fața intereselor externe și a mecanismelor obscure, însă opacă pentru cetățeanul care o locuiește.
CITEȘTE ȘI: Cimitirul din spatele liniei de tușă: fotbalul românesc, oglinda propriei noastre resemnări
A vorbi despre guvernare într-o colonie este un exercițiu de absurditate metafizică. Într-o structură colonială, guvernul își îndreaptă acțiunea spre administrarea declinului și facilitarea extracției, în detrimentul binelui comunității. În acest context, democrația funcționează mai degrabă ca decor: o piesă de teatru prost regizată, în care actorii își schimbă costumele la fiecare ciclu electoral, păstrând însă neschimbat scenariul degradării.
Punctul culminant al acestui simulacru a fost atins prin mecanismul „rotativei”. Această manevră politică nu a fost altceva decât consfințirea oficială a faptului că doctrina, ideologia și alegerea făcută de cetățeni sunt, în realitate, variabile irelevante. „Rotativa” a transformat actul guvernării dintr-o responsabilitate publică într-o simplă împărțire a prăzii între grupuri de interese care, deși pretind că se află pe poziții adverse, împart aceeași viziune asupra statului: o resursă de exploatat.
Acești „salvatori” ai societății, acești infatuați ai puterii care ocupă fotoliile ministeriale cu o seninătate ce sfidează orice logică a meritocrației, nu fac decât să mimeze guvernarea. Ei nu construiesc, gestionează, în schimb, prăbușirea. Pentru ei, politica este un instrument de maximizare a averii personale și a influenței de grup, pierzându-și dimensiunea de vocație publică. Democrația a fost redusă la un algoritm de repartizare a funcțiilor, singura competență cerută fiind docilitatea față de structurile oculte care dictează direcția acestei țări.
CITEȘTE ȘI: Dictatura imposturii: de la promisiunea libertății la statul capturat
În acest peisaj al imposturii generalizate, figura lui Nicușor Dan apare ca o pildă amară a ceea ce se întâmplă atunci când idealul întâlnește zidul betonat al sistemului. Portretizat inițial ca un salvator, o figură a onestității matematice într-o lume a șmecheriei politice, a devenit, în ochii observatorului critic, imaginea perfectă a „victimei utile”.
Izolat, probabil în mod voit, și prins într-un mecanism instituțional care refuză să funcționeze conform principiilor logicii pe care el le cunoaște, Nicușor Dan a ajuns să mimeze, la rândul său, autoritatea. Deciziile sale, de multe ori paralele cu realitatea cotidiană a națiunii pe care o conduce, par a fi dictate de o clasă politică ce îi supraveghează fiecare mișcare, transformându-l într-un instrument cu rol de legitimare a unei stări de fapt. El este, poate, ultimul naiv al sistemului, un om care a crezut că logica poate învinge mecanismele de putere, doar pentru a descoperi că sistemul nu dorește să fie „reparat”, preferând să fie permanent hrănit.
Degradarea instituțiilor statului, de la educație la medicină, reprezintă însăși esența sistemului și caracterizează în profunzime modul său de funcționare. Atunci când numirile politice sunt făcute pe baza loialității de clan, iar competența este privită ca o amenințare la adresa stabilității grupului, prăbușirea este inevitabilă.
CITEȘTE ȘI: Operațiunea „soldatul Bolojan”: o iluzie a schimbării într-o Românie fără repere
România suferă astăzi de o criză de încredere care a devenit structurală. Oamenii se îndepărtează tot mai mult de stat, percepându-l ca pe un agresor, în locul unui protector. Această stare de lehamite socială exprimă o reacție profundă la incompetență și o înțelegere intuitivă a faptului că cetățeanul reprezintă, în acest sistem, o resursă consumabilă. Exodul forței de muncă și plecarea tinerilor capătă sensul unei forme de rezistență, exprimând refuzul de a mai valida, prin simpla prezență, o realitate politică mincinoasă.
Poate că cea mai mare greșeală a noastră, a tuturor, a fost speranța că cineva din interiorul sistemului, un salvator providențial sau un lider charismatic, va veni să ne redea țara. În realitate, într-o colonie, singurul act de suveranitate care ne-a mai rămas este refuzul de a mai participa la acest circ.
A guverna înseamnă a avea responsabilitate. Când guvernul mimează democrația, singura formă de democrație autentică rămâne retragerea consimțământului. Aceasta se poate realiza prin dezamorsarea miturilor pe care își construiesc puterea și prin demontarea mecanismelor care le întrețin influența. Trebuie să înțelegem că acești oameni nu ne reprezintă și că acțiunile lor urmăresc perpetuarea propriei stări de privilegiați, în detrimentul interesului României. Recunoașterea acestui adevăr reprezintă primul pas spre recuperarea demnității.
CITEȘTE ȘI: Miorița sub bocancul demagogiei: trădarea protestului curat al ciobanilor români
Ne-am obișnuit să privim spre orizont, așteptând o schimbare care nu vine niciodată, în timp ce pământul de sub picioare ni se fărâmițează. Într-o țară care își alungă copiii și își batjocorește valorile în numele unei „rotative” a imposturii, demnitatea este un act de rebeliune tăcută. Poate că suntem condamnați să privim cum se stinge lumina într-o colonie uitată de lume, dar dincolo de teatrul absurd al politicii, rămâne inima fiecăruia dintre noi, care încă mai bate, într-o șoaptă frântă, în ritmul unei țări ce refuză să moară definitiv. Adevărata libertate nu ne-o va da niciun politician, niciun salvator de ocazie, ea se găsește în curajul de a rosti adevărul în fața oglinzii și de a păstra, intactă, conștiința propriei valori, chiar și atunci când tot ceea ce ne înconjoară pare să fi fost vândut pe bucăți.
Warning: Attempt to read property "ID" on bool in /home/fluxinfo/monitorulzileimaramures.ro/wp-content/themes/jannah/framework/functions/post-actions.php on line 114









