Prof. Constantin Stoenescu: Reziliență economică și pluralism politic
Sunt tentat să cred că este un principiu teoretic, nu doar o ipoteză, să presupui că un sistem este cu atât mai rezilient, flexibil și capabil să absoarbe șocurile, cu cât structura lui este mai diversă. Dacă aplicăm acest principiu la societatea umană, vom spune atunci că o scoietate este cu atât mai rezilientă la nivel macroeconomic cu cât este mai diversificată politic înlăuntrul ei. Așa ne explicăm de ce societățile totalitare și monolitice din punct de vedere politic ajung mai repede și într-un mod mai radical să se confrunte cu dificultăți, intră în criză și decad, ajung la o bifurcație de la care sistemul social se reorganizează. S-a considerat că modelul creșterii și descreșterii ilustrează acest tip de evoluție socială prin atingerea punctului de răscruce de la care sistemul nu se mai poate reproduce. Această viziune este corectă pentru toate societățile care au tins să dezvolte modele centralizate ale puterii, ierarhii fixe și uniformizare socială. De aceea orice asemenea sistem cade la un moment dat, devenind omgen, nu mai are soluții de adaptare la noile provocări.
CITEȘTE ȘI: Orizonturi „junk”
În Antichitate cel mai bun exemplu de reziliență ni-l oferă orașele-state ale Greciei, performante în toate domeniile, pe când Imperiul lui Alexandru cel Mare este făcut de un om și rezistă atâta timp cât este omul. Un alt exemplu foarte interesant este acela al lui Napoleon, cel care, în mod paradoxal, deși își dorea un imperiu, duce la trezirea națiunilor din Europa și la o europă diversă. Desigur, aceste procese trebuie văzute pe termen mediu și lung deoarece schimbarea poate avea loc la un interval de o generație sau mai multe. Liderii comuniști din anii 1980 nici nu s-au gândit până la un moment dat, până la apariția lui Gorbaciov, că schimbarea regimulrilor lor este cu putință.
Paradoxul este acela că deși istoria ne oferă asemenea exemple ale schimbării, liderii politici acțiunează ca și cum poziția lor le-ar fi dată pentru eternitate. Este bizară această lipsă de simț istoric și de percepere adecvată a istoricității, cu atât mai mult din partea unor oameni politici care ajung să aibă puterea tocmai pentru că societatea alege schimbarea. Devin îndată inerțiali și dogmatici, incapabili să iasă din rigiditatea unor scheme de întrebuințare a puterii.
CITEȘTE ȘI: Vagoane de stres la CFR
Societatea contemporană a multiplicat factorii schimbării și a creat contexte în care lipsa de flexibilitate și de adaptare a dus la șocuri violente, resimțite de cetățenii care au dat în majoritate credit forțelor care promiteau o unuitate de nezdruncinat. Societățile care au progresat cel mai mult în ultimul secol sunt tocmai acelea care s-au caracterizat prin diversitate și dinamism intern, adică societățile inovative și dialogale, critice și transformative.
Acum, dacă aplicăm toată această poliloghie teoretică izvorâtă din cunoașterea istoriei la cazul țării noastre și la stările istorice prin care ea a trecut recent, atunci ne este ușor să ne dăm seama că momentele noastre cele mai bune au fost acelea în care societatea s-a mișcat pentru că și jocul politic a devenit unul care inducea schimbarea. Toate contextele favorabile din ultimele decenii, în special aderarea la Uniunea Europeană și intrarea în NATO, ne-au adus acel plus de diversitatea politică al cărei efect imediat a fost o infuzie de prospețime la nivel economic.
CITEȘTE ȘI: Vortexul… politic
Cu toate acestea, lecția diversității politice nu a prins rădăcini adânci. Fiecare partid se crede reprezentant al unui presupus interes suprem, se vede pe sine cel mai bun și cel mai drept, se crede cel mai avizat cunoscâtor al secretelor bunăstării și pretinde că de vină sunt întotdeauna celelalte partide. Desigur, sunt partide care atunci când au fost la guvernare au făcut-o mai bine decât altele, dar aceasta nu înseamnă că toate celelalte voci trebuie să tacă, să se retrega sau să dispară.
Acum, când de luni de zile ne chinuim să ieșim din provizoratul guvernamental, încep să cred că, în cele din urmă, societatea rezistă la limită ca macroeconomie tocmai pentru că politicul s-a rupt de ea. Dar acest „Ei cu ale luptele lor politice pentru putere, noi cu grijile noastr de fiecare zi” este pragul periculos de la care reglajul social scapă jocului politic democratic. Este ceea ce deja s-a întâmăplat în societate prin dezvoltarea unei false conștiințe de tip ideologic cu privire la justețea unei anumite direcții politice.
CITEȘTE ȘI: Cui îi mai place la școală?
Altfel, tot pentru diversitate, putem învăța dintr-un proverb african din inima savanei: „Când se bat elefanții, cel mai mult suferă iarba”
Warning: Attempt to read property "ID" on bool in /home/fluxinfo/monitorulzileimaramures.ro/wp-content/themes/jannah/framework/functions/post-actions.php on line 114
