PROF. CONSTANTIN STOENESCU: Pactul Mercosur, un „măr al discordiei”?

S-a vorbit mult despre Mercosur  în ultimele săptămâni și iarăși s-au țesut  numeroase narațiuni paralele și ficțiuni fantasmagorice, încât mă întreb dacă mai există canale credibile care să ofere informații corecte despre fapte. S-a ajuns până acolo încât nici măcar instituțiile statului, acolo unde ar trebuie să existe o coordonare, nu mai sunt coerente și nu mai acționează în numele unor principii prestabilite pe bază de consens politic și pornind de la recunoașterea unui interes public.

CITEȘTE ȘI: Așteptând Reforma!

Astfel, ce poate să creadă un cetățean care, la interval de o zi, citește o știre că România este împotriva semnării Pactului comercial, apoi află că, de fapt, l-am semnat? Pe cine să crezi și pe cine să asculți, dacă un ministru zice una, alt ministru face alta, un expert anunță vremuri bune, iar altul începe să cânte prohodul? Să fie oare acest acord comercial un Janus cu două fețe care generează numai discordie?

Încerc o abordare cât se poate de rațională a problemei, căci înțeleg că dacă nu o facem riscăm să nu ajungem niciodată să comunicăm cu șansa de a pricepe despre ce vorbim. În primul rând, trebuie să știm că negocierile dintre Uniunea Europeană și Mercosur au început în urmă cu un sfert de secol și că ele vizează un acord comercial prin care sunt eliminate taxele vamale pentru cea mai mare parte a schimburilor comerciale dintre țările UE și blocul Mercosur, adică Argentina, Brazilia, Paraguay și Uruguay.  Pe parcursul negocierilor au fost exprimate diverse îngrijorări sectoriale, iar unele guverne și-au schimbat pozițiile de negociere, plus că înseși schimbările de guverne din diversele țări au produs pauze și reconsiderări, așa încât amânările au fost numeroase.  Faptul că acordul a fost aprobat de Uniunea Europeană prin votul majorității nu înseamnă că a intrat imediat în vigoare, ci mai sunt necesare proceduri, inclusiv ratificarea lui de către parlamentele statelor membre, ceea ce înseamnă că va mai dura. Poate asta-i bine, vom avea timp să deliberăm, să ne informăm mai bine și să revizuim ceea ce se dovedește greșit.

CITEȘTE ȘI: Statistic, ne-am dezmorțit economic

Trebuie știut că acordul este foarte complex și ar fi o eroare să-l reducem la o simplă prevedere prin care tarifiele vamale sunt eliminate. Desigur, acordul are o primă parte strict comercială, însă el presupune și un partneriat între cele două părți, mergând până la cooperare politică și economică, inclusiv investiții. Probabil că semnarea acordului poziționează favorabil fiecare deintre cele două părți pe plan internațional, în structura ordinii globale, de aici și dorința de a găsi momentul prielnic pentru forțarea încheierii lui.

CITEȘTE ȘI: Clasamentul fericirii

Am sesizat din felul în care a fost comentată politic semnarea acordului că cele mai puternice controverse sunt stârnite de teama privind urmările eliminării tarifelor vamale pentru comerțul agricol. S-a vorbit despre un „impact devastator”, despre o „invazie a produselor ieftine și de proastă calitate”, despre „dispariția fermierilor mici autohtoni”. Cu astfel de enunțuri se pierd nuanțe și alte detalii care pot face diferența în aplicarea acordului. Astfel, precizez că nu este vorba despre eliminarea oricăror limite în importul de produse agricole, ci de stabilirea unor cote de import, inclusiv pentru produsele agricole considerate sensibile și care ar pune în pericol producătorii europeni. Așadar, depinde de Uniunea Europeană care vor fi aceste cote de import și care vor fi dimensiunile „asaltului” asupra pieței europene.

Hai să discutăm concret pe cazul României despre un asemenea produs agricol, să zicem, carnea de pasăre. În ultimii ani ne-am trezit din letargie și am ajuns la o producție de carne de pasăre care ne permite să exportăm, am făcut-o în cantități din ce în ce mai mari, inclusiv în Franța. Într-un fel, se va repeta la nivelul celor două blocuri economice, UE și Mercosur, ceea ce s-a întâmplat pe piața agricolă europeană. Fermierii vor intra în competiție și aceasta va fi una neloailă dacă nu vor exista și alte reguli, așa cum ar fi standardele de calitate, care să asigure egalitatea de șanse în schimburile comerciale. Dacă ar fi să compar cum stau lucrurile în acest moment, atunci este clar că un pui adus din Mercosur va putea fi vândut mai ieftin pe piața europeană.  De ce? Las la o parte elemente ale formării prețului  precum materiile prime mai ieftine și costurile mai mici cu forța de muncă în statele Mercosur, și aduc în discuție aspecte mult discutate în Uniunea Europeană, așa cum ar fi protecția mediului, folosirea pesticidelor, ori „viața bună”  a animalelor.  Aici este zona de divergență și este ușor de înțeles de ce fermierii europeni protestează împotriva posibilității unei concurențe neloiale. Sunt sigur că aceste aspecte vor fi discutate în țările europene atunci când va începe procesul de ratificare și sper că și politicienii își vor lua în serios rolul de apărători ai intereselor celor care i-au votat, adică și ale fermierilor și populației care lucrează în agricultură.

CITEȘTE ȘI:  Avem Catedrală!

Așadar, până la urmă, totul va depinde de noi și de comportamentul nostru economic. Am îndoieli că o Uniune Europeană care ține la principiile fondatoare va juca după standarde duble și va accepta ca alții să facă în afara ei ceea ce înăuntrul ei este interzis și va pune pe masa cetățenilor produse ieftine care nu respectă standardele acceptate în comun la nivel european. Cred că nu se va ajunge până la o asemenea cedare, iar un asemenea acord de comerț liber ar trebui să aducă în Europa produse pe care ni le dorim și care ne plac, pe care noi înșine le consumăm atunci când suntem în țările din Mercosur, așa cum ar fi faimoasa vită argentiniană și vinul Malbec.