PROF. CONSTANTIN STOENESCU: Davos, la „Muntele vrăjit”

Am ajuns la Davos pentru întâia oară pe la mijlocul anilor 1990, în vacanța de iarnă de o săptămână din februarie, la puțin timp după ce se încheiase Forumul Economic Mondial din acel an. Îmi reaminstesc că tema fusese dedicată găsirii unor modalități prin care politicienii și corporațiile să susțință împreună procesul de globalizare. Firește, fuseseră exprimate și opinii critice cu privire la această fuziune dintre interese politice și proiecte corporatiste cu privire la extinderea dimensiunilor globalizării. Acum, la aproape treizeci de ani de atunci, îmi dau seama cât de multe s-au schimbat între timp în lumea din ce în ce mai globalizată și mai divergentă, dar, retrospectiv, remarc faptul că tema ordinii mondiale rămâne una de prim plan, fie că se vorbește despre una restructurată, una nouă, ori despre o ruptură a ordinii ultimelor decenii.

CITEȘTE ȘI: Pactul Mercosur, un „măr al discordiei”?

Atunci, în iarna anului 1996, altele erau însă interesele mele, căci trăiam în siajul schimbărilor generate de căderea regimurilor comuniste și doream să mă bucur de libera circulație și să trăiesc cultural  în spațiul european. Într-o conștiință precum a mea, care se îndrepta acut spre mari repere culturale, Davos era, înainte de toate, locul care îl inspirase pe Thomas Mann atunci când scrisese romanul „Muntele vrăjit”. Am căutat sanatoriul unde fusese internată soția lui și unde Thomas trăise o experiență de viață care îi oferise situații și personaje pe care le vom regăsi apoi drept surse de inspirație pentru roman. Acum, când se vorbește despre Davos aproape nimeni nu își mai aduce aminte evocator de Thomas Mann și de „Muntele vrăjit”. Fostul sanatoriu a devenit între timp un hotel de lux și, așa cum am observat cu bucurie cu ocazia acelei prime vizite, proprietarii clădirii au păstrat semnele prezenței lui Thomas Mann, marcând apartamentul, salonul unde se servea cina, chiar și poteca pe care scriitorul urca spre munte prin pădurea de pini. Probabil că unii dintre participanții de la Forumul Economic sunt acum cazați aici, în spațiul care îl capturase pe Hans Castorp, personajul principal al romanului, și îl transformase dintr-un vizitator într-un rezident permanent al sanatoriului.

CITEȘTE ȘI: Așteptând Reforma!

Mă gândesc că putem încerca o analogie între povestea din roman, între lumea lui Castorp, și Forumul Economic, de acum ca eveniment atât de semnificativ pentru lumea actuală. În cele din urmă propun doar să identificăm o posibilă metaforă deschisă spre interpretare. Thomas Mann descrie în romanul său societatea europeana de dinainte de Primul Razboi Mondial, o lume pe care mulți intelectuali, în special din spațiul cultural german, o considerau drept una în criză, chiar bolnavă ca totalitate socială, care se îndrepta inevitabil spre  o catastrofă încă necontuarată precis, difuză, dar prezentă acut în conștiințe. Personajul Hans Castorp vizitează sanatoriul pentru a-și vedea un văr bolnav de tuberculoză, dar rămâne acolo și începe el însuși să manifeste simptomele bolii. În acel spațiu liniștit se petrec numeroase dezbateri de idei în care personajele sunt expresia unor opțiuni filosofice. De exemplu, avem o rivalitate între Settembrini și Naphta, primul fiind un umanist, un raționalist și un partizan al libertății de gândire, al doilea un iezuit fanatic, adept al flagelării nemiloase. În cele din urmă, Naphta îl provoacă pe Settembrini la duel, acesta refuză, iar cel dintâi se împușcă cu pistolul în cap. Tot la sinucidere ajunge și  Peeperkorn, un olandez petrecăreț, un aristocrat pentru care modul în care își ia viața este tot un semn al excelenței. Elly Brand este o tânără care ajunge în centrul atenției după ce își dovedește capacitățile paranormale. Doctorul Krokowski și asistentul Behrens sunt  exploratorii patologiilor celor internați, dar intră și în mințile lor. În fine, Clavdia Chauchat îl seduce și îl inițiază pe tânărul Castorp. Primul Război Mondial va disloca această lume, iar pe Castorp îl vom întrezări prin noroaiele tranșeelor.

CITEȘTE ȘI: Statistic, ne-am dezmorțit economic

Și Formul Economic Mondial adună personaje din toată lumea, din mediul politic, economic și academic, cu scopul de a media dialogul și a crea condițiile favorabile unui consens cu privire la diverse aspecte ale dinamicii globale. Fără a avea competențe decizionale, Forumul ocazionează însă mai mult decât schimburi de idei. Putem vorbi despre influențe și configurări de atitudini, despre strategii și stabilirea de canale de comunicare la nivel personal. De fapt, Forumul a evoluat în relație cu lumea și i-a devenit necesar acesteia, iar misiunea sa asumată inițial de îmbunătățire a stării lumii a căpătat dimensiuni globale, regionale și sectoriale care sunt relevante nu doar la nivelul unor diagnoze. Forumul nu mai este un „munte vrăjit” în sensul de loc tihnit, îndepărtat de agitația lumii, căci în „satul global” al noilor tehnologii ale informației și comunicării avem doar vecinătăți. Dar la Forum se lasează și multe „vrăjeli”, așa cum spunem noi vorbăriei fără acoperire, or „bullshit”, cum s-ar spune vulgar în limba engleză. Cu atât mai mult, tocmai din cauza acestor amestecuri externe și paralele, ceea ce se întâmplă la Forum capătă relevanță și poate conta în peisajul global, așa cum a fost în acest an discursul viral,  cu referințe la Tucidide și Havel, al lui Mark Carney, premierul Canadei.

CITEȘTE ȘI: Clasamentul fericirii

Dar este nevoie de multe filtre critice și de un discenământ bazat de cunoaștere pentru a înțelege bine jocurile, în sens deloc peiorativ, care se fac la Forum. Acesta rămâne, dincolo de „aburelile” inevitabile, un spațiu al comunicării față către față. Desigur, temele de dezbatere nu mai sunt deloc acelea ale personajelor din romanul lui Thomas Mann, dar ele nu trebuie ignorate, fie și pentru că ai prilejul să-i identifici preventiv mai ușor pe aceia care sunt doar „negustori” și care vând pielea ursului din pădure.