REMIN, 17 ani de insolvență fără final: compania de stat care supraviețuiește fără activitate și fără decizii
Compania minieră REMIN SA se află în insolvență de aproape 17 ani, fără un plan clar de reorganizare, fără activitate economică reală și fără o decizie de închidere. Deținută integral de statul român și administrată exclusiv de reprezentanți ai acestuia, societatea a devenit un exemplu al blocajelor administrative prelungite.
Activitate oprită, datorii în creștere
Activitatea minieră a fost sistată încă din 2007, iar de atunci compania nu mai produce nimic. În prezent, REMIN supraviețuiește din închirierea unor active și din contracte de conservare finanțate din bani publici.
Datele financiare arată o situație fragilă:
- datorii totale de aproximativ 597 milioane de lei;
- activ net negativ de peste 370 milioane de lei;
- disponibilități în conturi de circa 129 milioane de lei;
- profit raportat de 7,45 milioane de lei.
Acest „profit” nu provine din activități productive, ci din vânzări de active și contracte de conservare, ceea ce ridică semne de întrebare privind sustenabilitatea modelului economic.
Insolvență prelungită și rol dublu al statului
Potrivit legislației în vigoare, o companie cu activ net negativ ar trebui să intre în faliment, fără a mai acumula datorii suplimentare. În cazul REMIN, însă, insolvența continuă de ani de zile, în timp ce datoriile cresc.
Statul român joacă un rol dublu în această ecuație:
- prin Ministerul Economiei, în calitate de acționar unic;
- prin Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, ca principal creditor, cu peste 80% din creanțe.
Această situație generează un mecanism atipic în care statul negociază practic cu sine însuși și solicită în instanță prelungirea repetată a procedurii de insolvență.
Istoric marcat de blocaje și eșecuri
Procedura de insolvență a fost încă de la început marcată de controverse și conflicte de interese, dosarul fiind mutat de la Maramureș la Timișoara. În cei 17 ani nu a fost implementat niciun plan viabil de redresare.
În 2013, un episod extrem a atras atenția publică: administratorul special desemnat pentru reformă a fost victima unei agresiuni violente. Ulterior, în 2022, compania a încercat atragerea unui investitor strategic, Vast Resources, însă memorandumului nu a mai fost finalizat, iar subsidiara locală a intrat, la rândul ei, în insolvență.
Probleme de mediu și costuri viitoare
Între timp, infrastructura fostei activități miniere continuă să se degradeze. REMIN gestionează:
- 118 halde de steril, însumând peste 4,7 milioane de metri cubi;
- 18 iazuri de decantare care conțin substanțe periculoase, inclusiv cianuri.
Costurile de ecologizare nu au fost estimate oficial, însă acestea vor reveni, cel mai probabil, statului.
Posibile soluții și calendar de măsuri
Autoritățile discută o schimbare de abordare, prin redefinirea rolului companiei ca vehicul de gestionare a pasivelor de mediu, dar și prin valorificarea activelor cu potențial economic, precum iazurile de decantare ce ar putea conține metale rare sau licențele de exploatare pentru polimetale.
În acest sens, în colaborare cu Ministerul Economiei și cu sprijinul ministrului Irineu Darău, a fost stabilit un calendar:
- până la 15 mai: definirea etapelor pentru evaluarea independentă a activelor;
- separarea activelor cu potențial economic de restul masei aflate în insolvență;
- stabilirea unor noi indicatori de funcționare;
- până la 31 mai 2026: contractarea evaluării independente, cu sprijinul Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului.
O decizie amânată de aproape două decenii
Fără intervenții rapide, există riscul ca activele cu valoare strategică să fie lichidate sub prețul real, iar statul să rămână din nou în postura de creditor pasiv. Situația REMIN evidențiază un model de administrare în care deciziile sunt amânate sistematic, cu costuri economice și de mediu semnificative.
După aproape două decenii de stagnare, viitorul companiei depinde de capacitatea autorităților de a transforma o procedură fără final într-un plan concret de acțiune.
