Prof. Constantin Stoenescu: „Mă cheamă Luca”. O pseudo-cronică muzicală
În atmosfera crispată în care personaje de primă linie afișează surâsurile supremației omnipotente, simt nevoia unei situări underground din perspectiva căreia să încerc cu amuzament exersarea unei atitudini subversive, așa cum o făceam în acel interval al tinereții petrecut sub regimul comunist. Desigur, muzica era un mijloc prin care puteam să coabităm cu un regim care controla și cenzura vocile societății civile. Una dintre trupele românești care a îndeplinit cu prisosință această condiție a muzicii subversive, deopotrivă prin versurile pieselor cât și prin aparițiile scenice, a fost „Timpuri noi”, iar după anul 1989 a erupt pur și simplu și a devenit un fanion al libertății și al curajului civic. Dar nu o cronică muzicală vreau să vă propun, ci aș încerca mai degrabă să fac din aceste referințe muzicale un pretext pentru o cronică a vremurilor pe care le trăim acum.
CITEȘTE ȘI: Cercul care se închide
De aceea, prin coincidență, o cronică muzica-politică a timpurilot noastre nu poate să nu recupereze una dintre cele mai fredonate piese de la începutul anilor 1990, „Mă cheamă Luca”, despre un adolescent rebel și nonconformist care refuză convențiile sociale și se situează întotdeauna „contra”, prin vocație, predestinare și asumare, preferînd o margine a atitudinii protestatare. Vocea regretatului Artan, cu infelxiuni de bas-bariton, și distorsiunile chitarei mânuită de Dan Iliescu, au dat piesei o identitate de neuitat pentru toți aceia care au auzit-o la vremea ei de glorie. Trupa o cânta pretitutindeni, în concertele din săli, în acelea ținute pe stadioane, uneori în deschiderea concertelor unor trupe celebre venite pe la noi, cred că au fost Ian Gillan și Uriah Heep în 1992, Asia și Scorpions în 1993, Jethro Tull în 1994, Iron Maiden în 1995. Intru în aceste amănunte pentru a trimite astfel spre publicul care se afla pe stadioane, cei care, unii dintre ei, erau pe atunci la vârsta adolescenței, fiind acum la o maturitate deplină, poate chiar personaje importante în rețelele de actori politici care iau decizii. Între altele, cu acest „Mă cheamă Luca” au rezistat tinerii de atunci nostalgiilor unui președinte care rămăsese inerțial în teoria unui „socialism cu față umană” și unei guvernări confuze care a fost incapabilă să înceapă o reformă autentică.
CITEȘTE ȘI: Reziliență economică și pluralism politic
Vă reamintiți? „Mă cheamă Luca și am paișpe ani, Mă cheamă Luca și-mi place-ntre golani…” Desigur, conotațiile termenului „golan” trebuie văzute în context istoric și în dinamica lor, de la „golănia” asumată de protestatarii care se regăseau astfel sub eticheta pusă prescriptiv în stil nomenclaturist la golăniile politice înfăptuite cu sânge rece de deținătorii puterii. Din păcate, „golanul” protestatar, progresist și vizionar, cel care este etichetat astfel de regimul politic care nu vrea schimbarea, a dispărut din societatea actuală și a fost înlocit de golanul retrograd, imoral și lipsit de scrupule, cu apucături de gangster, gata să devalizeze fără rușine orice și să se asocieze cu oricine servește scopurilor unei dominații arbitrare.
Dacă luăm în considerare modul în care se face astăzi politică ne este ușor să observăm că purtătorii de idealuri nu mai sunt de găsit, căci ei au fost anihilați prin compromisuri și retrageri, așa încât inițiativa aparține personajelor care cred că valorile sunt convenții stabilite la mica înțelegere și că jocul este unul cât se poate de șmecheresc. De aceea, cred că Luca al nostru stă acum călare pe un munte de iluzii și își hrănește foamea de ideal vocalizată în trecutul diafan cu speranța că va fi salvat conjunctural de constrângerile care apasă asupra confraților de breaslă. Am auzit diverse voci cetățenești și doar remarc că s-a creat o masă critică de așteptări care vor fi imposibil de îndeplinit practic.
CITEȘTE ȘI: Orizonturi „junk”
La nivelul epidermic al presimțirilor nu întrezăresc nici o certitudine. Mă tem că ne vom resemna cu gaura covrigului luat de la „Luca” , covrigăria din colț, vecină cu „Matei”, căci doar ei doi au mai rămas.
Warning: Attempt to read property "ID" on false in /home/fluxinfo/public_html/wp-content/themes/jannah/framework/functions/post-actions.php on line 114
