Nu mai suntem doar obosiți, suntem instalați confortabil în oboseală. Iar când resemnarea devine rutină, statul – vigilent – simte că a mai rămas ceva neimpozitat.
CITEȘTE ȘI: Țara de vânzare, la preț de chilipir!
Întrucât aproape tot ce mișcă, respiră sau stă parcat a fost deja taxat, Guvernul constată cu îngrijorare că somnul rațiunii continuă să scape fiscalizării.
O gravă omisiune.
Românii dorm. Nu noaptea – asta ar fi normal –, ci ziua, civic, moral și rațional. Dorm profund, cu sforăit democratic, în timp ce prețurile se cațără, impozitele se umflă, iar explicațiile oficiale se subțiază.
În consecință, se propune introducerea Taxei pe Somnul Rațiunii (TSR), cu aplicare generală și fără excepții, pentru că somnul – știm bine – este larg răspândit. Un OUG ar putea arăta astfel:
Art. 1. Somnul rațiunii se consideră instalat atunci când cetățeanul:
- oftează, dar nu mai întreabă;
- mormăie „asta e” ca doctrină politică;
- plătește impozite crescute cu 100% la 300% și spune: „Măcar mașina mea e hibrid”.
Art. 2. Nivelul taxei va fi progresiv:
- somn ușor (indiferență): +10%
- somn adânc (resemnare): +25%
- comă civică (tăcere totală): +50%, plus penalități pentru visare inutilă.
CITEȘTE ȘI: România la reduceri: doar 6 milioane!
Art. 3. Se acordă scutiri temporare doar celor care:
- mai citesc legile înainte să fie modificate;
- își amintesc ce înseamnă cuvântul „protest” fără a-l confunda cu „postare”.
Art. 4. Autoturismele vor fi taxate suplimentar dacă proprietarul spune:
- „E scump, dar ce să faci?”
Această formulă constituie probă directă de somn consolidat.
Articol final. Se discută ca implementarea taxei să fie atribuită unui administrator sobru, eficient, cu reputație de om care „face ordine”, un mesia care se sacrifică… sau ne sacrifică. Confuzie datorată somnului…
Nu contează numele. Important este principiul pe care îl promovează: cine doarme plătește.
Într-un viitor apropiat, Ministerul Rațiunii – nou, înființat provizoriu – va lansa și un program-pilot: „Deșteaptă-te, române – versiunea fiscală”, cu stimulente simbolice pentru treziri spontane.
Până atunci, statul veghează.
Noi dormim.
Și nota de plată vine… odihnită.
Dacă se va transforma măcar într-un ticăit care să deranjeze somnul adânc, atunci pamfletul nostru și-a îndeplinit menirea.
Uneori cuvintele au mai multă forță decât lozincile, iar ironia – mai mult adevăr decât rapoartele oficiale.
Nu este doar un final, este un semn de veghe.
